Viața nu se măsoară prin numărul de respirații

„Viața nu se măsoară prin numărul de respirații, ci prin momentele care ne taie respirația.” – Maya Angelou

Am găsit într-o carte această poveste adevărată:

În America, un băiat de opt ani avea o soră de cinci ani care suferea de leucemie. Doctorul le-a spus părinților că doar o transfuzie de sânge ar putea să o salveze. Singurul donator compatibil ar putea fi chiar fratele ei.

Părinții l-au întrebat:
– Ești de acord să îți luăm puțin sânge pentru test? Să vedem dacă sângele tău este compatibil și dacă ar putea să o salveze pe surioara ta.

Băiatul a fost de acord. I-au recoltat sânge și, spre bucuria tuturor, era compatibil. Apoi medicul și părinții l-au întrebat din nou:

– Ești de acord să îți luăm un flacon de sânge ca să o putem salva pe surioara ta?

Copilul a tăcut câteva clipe, apoi a spus:

– Lăsați-mă să mă gândesc până mâine dimineață.

Toți au rămas foarte mirați. Însă a doua zi, el a coborât în bucătărie, unde erau părinții lui, și le-a spus:
– Da, sunt de acord.

Au plecat imediat la spital. Cei doi copii au fost așezați în două paturi, unul lângă altul. Amândoi erau conectați la aparate și la perfuzii. După câteva minute, medicul a observat că băiețelul era foarte abătut.

– S-a întâmplat ceva? – a întrebat medicul.
– Nu știu… adică… pot să vă întreb ceva?
– Desigur.
– Cât mai durează până când o să încep să mor?

Iartă-mă, dar o să scriu câteva explicații ca pentru mine. Am nevoie să mi le clarific: copilul acesta… el credea că îi va dona tot sângele surorii lui și că, apoi, va muri. În timpul nopții, s-a gândit că i se cere să își dea viața pentru a o salva. Și dimineața și-a anunțat familia că acceptă.

Ce se întâmplă cu inocența din noi? Unde se ascunde? De ce nu rămânem „precum copiii, căci a lor este Împărăția Cerurilor”?
Să fie responsabilitățile? Educația? Școala? Societatea? Frica de zi cu zi? Neîncrederea în noi și în ceilalți? Sau toate acestea la un loc, plus alte o mie de motive?

Cum putem privi lumea cu inocența acestui copil? Cu naivitatea și pacea lui sufletească? Probabil că viața ar fi mai simplă și pentru noi.

Vrei să faci ceva frumos astăzi? Dăruiește ceva din sufletul tău: un zâmbet, o vorbă bună, o cafea, un covrig cald… Nu știu dacă vei salva o viață, dar poate vei salva o clipă.
Și știi deja: nu aduce anul ce aduce clipa.

Îți mulțumesc pentru că faci lumea aceasta mai frumoasă prin darul sufletului tău!

Te îmbrățișez cu drag!

Ștefan

P.S. 1 – Știi pe cineva care are nevoie de povestea asta? Trimite-i un forward sau invită-l să se înscrie la newsletter pe ruxanda.ro. În secțiunea blog sunt publicate toate scrisorile trimise până acum.

P.S. 2 – O oază de frumusețe în plus? Te invit la „Micul Prinț – spectacol pentru oameni mari”:
📍 Duminică, 28 septembrie – București
📍 2 octombrie – Brașov
📍 3 octombrie – Timișoara
📍 4 octombrie – Oradea
📍 6 octombrie – Târgu Mureș

Programul complet este aici: www.teatrulrod.ro
Te așteptăm cu mare drag!