Uși închise sau daruri

„Un pesimist vede dificultatea în fiecare oportunitate; 

un optimist vede oportunitatea în fiecare dificultate.” ~ Winston Churchill

Matt lucra la o firmă de publicitate. Era grafician și petrecea zile întregi colorând, ajustând dimensiuni și făcând tăieturi pe computer pentru campaniile de marketing. În publicitate, volumul de muncă este imens. Matt ajungea la birou dimineața devreme și pleca doar seara târziu. Avea un salariu bun, colegi de treabă, dar absolut niciun timp liber.

Într-o dimineață, supervizorul lui l-a chemat la o discuție. După 15 minute, Matt a ieșit din birou dărâmat. Mintea îi era confuză, iar picioarele abia se mișcau. Brațele îi atârnau pe lângă corp, ca și cum și-ar fi pierdut orice vlagă.

De ceva vreme, lucrurile mergeau din ce în ce mai greu. Matt simțea că nu mai face față proiectelor și termenelor-limită. Greșise de câteva ori și primise avertismente. Deși se străduia să își facă treaba cât mai bine, părea că nimic nu era suficient. În acea dimineață, vestea că va fi concediat l-a lovit din plin. Mai avea doar câteva zile în firmă, suficient timp doar pentru a-și încheia ultimele proiecte. Când s-a așezat din nou la birou, culorile pe care le manevra atât de ușor până atunci i se păreau toate nuanțe de gri.

Seara, s-a întâlnit cu singurul lui prieten, un tip zăpăcit și mereu cu capul în nori, care avea obiceiul să râdă fără motiv. Când a auzit ce i s-a întâmplat lui Matt, a izbucnit ca un fan pe stadion: „Bravooo!!! Felicitări! În sfârșit ai scăpat din pușcăria aia! Uraaaa! Hai să sărbătorim!”

Matt și-ar fi dorit doar să se afunde în pat, dar s-a lăsat dus de val și a plecat cu prietenul la o terasă. Era momentul perfect să-și vărse năduful.

După trei luni, Matt și-a înființat propria firmă de grafică. Avea propriul birou, câțiva clienți și doi parteneri de afaceri – da, printre ei era și prietenul lui zăpăcit. În noul sediu, aveau o cameră cu o canapea comodă, ghivece mari cu flori, pereți colorați și o fereastră uriașă prin care se vedeau acoperișurile clădirilor din vecinătate.

Într-o seară, pe când își termina ziua de lucru, Matt a dat nas în nas cu prietenul lui.

– Ce faci, Matt? Ai întâlnire diseară, nu?

– Ba da. Dar stăteam și mă gândeam...

– La ce, mă rog?

– Îmi amintesc ziua în care m-au dat afară. Am crezut că mi se prăbușește cerul în cap. Abia azi realizez că, de fapt, mi-au făcut cel mai mare cadou.

– Și nu uita, acum ai timp să ieși cu o fată. Ce chestie!

– Da, așa e. Cred că îți datorez niște scuze și mai ales mulțumiri. Tu, cu zăpăcelile tale, m-ai remontat atunci.

– Ei, hai! M-ai scos la terasă, m-ai cinstit cum se cuvine. Trebuia să plătesc și eu cumva nota.

Există o idee care a străbătut istoria, și pentru că tot apare sub diferite forme în literatură, încep să cred că este adevărată. Chiar am convingerea că e una dintre ideile fundamentale care au modelat aventura omului de-a lungul veacurilor. Iată 3 forme în care această idee apare:

1. Epictet („Enchiridion”): „Oamenii nu sunt tulburați de lucruri, ci de opiniile pe care le au despre lucruri.”
2. Viktor Frankl („Omul în căutarea sensului vieții”): „Totul i se poate lua unui om, mai puțin un lucru: ultima dintre libertățile umane – aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi.”
3. O poveste anonimă: „Un tânăr, străbătând o țară necunoscută, întâlnește un om care sparge piatră.

– Trăiesc ca un câine, bătut de ploi, de vânt, de soare. Munca mea e istovitoare și prost plătită. Viața mea nu valorează nimic.

Mai departe, tânărul întâlnește un alt muncitor care sparge piatră, dar cu o altă viziune:

– E greu, dar am de muncă și pot să-mi hrănesc familia. Trăiesc în aer liber și văd lumea. Sunt alții care o duc mai rău decât mine.

În fine, tânărul ajunge la un al treilea pietrar, care spune cu mândrie:

– Eu construiesc o catedrală.”

Să ai spor și curaj în misiunea ta de a schimba lumea!

Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan

P.S. 1 – Dacă treci printr-o dificultate sau cunoști pe cineva care se confruntă cu o problemă aparent absurdă, povestește-i despre aceste „cadouri” pe care le primim uneori. Chiar dacă par amare la gust, ele au un rost pe care poate încă nu-l înțelegem, dar sigur îl vom descoperi curând.

P.S. 2 – Dacă tocmai te-ai înscris la Newsletterul „Scrisoare de la un prieten”, bun venit! Poți citi scrisorile din acest an aici: https://ruxanda.ro/blog. Dacă găsești ceva util, te rog să împărtășești și cu cei dragi.

P.S. 3 – Dacă ai fost la spectacolul „Nastratin – the smart comedy”, probabil că ai recunoscut în a treia poveste un episod din spectacol. Dacă nu, te invit să vii să-l vezi. Vei descoperi multe povești de viață, pline de înțelepciune, potrivite pentru orice vârstă, mai ales pentru vremurile pe care le trăim acum. Găsești mai multe informații aici: https://web.facebook.com/rednosesociety/events