„Unu’ și cu unu’ fac… una.”

„Unu’ și cu unu’ fac… una.” — Constantin Noica

Am citit odată un articol care m-a lăsat cu gura căscată. Era despre un experiment al unor biologi care au urmărit fluturi abia ieșiți din cocon. Și au descoperit ceva bizar: fluturii își căutau hrana exact în locurile unde mergeau pe vremea când erau… omizi.

Nu știu cum au procedat cercetătorii și nici ce specie de omizi/fluturi au studiat. Nici nu contează. Ce este important? Se pare că vietatea asta are memorie, are ținere de minte. Și e cu atât mai ciudat dacă te gândești că, în procesul de metamorfoză, omida se… lichefiază. Devine un fel de zeamă, un smoothie de omidă, din care, mai apoi, iese un fluture fragil și superb.

Îți vine să crezi?

Suntem creați din iubire, pentru iubire

Mi-a revenit povestea asta în minte pentru că frământ la niște gânduri de ceva vreme. Nu sunt teolog, nici filosof, nici biolog. Doar un om care prinde gânduri, le pune cap la cap și încearcă să găsească o coerență.

Cred că omul este creat de o inteligență divină. Poți să-i spui Dumnezeu sau forță primordială, cum vrei. Dar dacă e în stare să facă un fluture dintr-o zeamă, eu zic că nu poate fi decât o forță iubitoare.

Iar iubirea asta o vezi peste tot:
– în floarea care își revarsă frumusețea fără să-ți ceară nimic,
– în cântecul păsărilor,
– în ploaia care hrănește pământul,
– în lacrimile de fericire ale unei mame când își primește copilul la piept pentru prima dată.

Cred că Dumnezeu este iubire. Și tocmai din această iubire, ne-a lăsat libertatea de a alege: să iubim sau să ne trăim viața departe de iubire.

Avem un „organ” al iubirii

Fiecare dintre noi — tu, eu, vecinul care-și plimbă câinele crăcănat, taximetristul care moțăie în mașină așteptând un client, florăreasa din colț care mărește prețul cu o zi înainte de 1 Martie — purtăm în noi o nevoie profundă: să fim iubiți și să iubim.

Nu putem trăi fără iubire. Sau putem, dar… ce viață mai e și aia?

Viața e o școală a iubirii

La un moment dat, corpul nostru se oprește. Toată această inginerie bio-fizico-chimică se defectează. Iese din garanție și… înțelegi tu. Dar sufletul își continuă drumul. Sunt tot mai multe mărturii, fie din experiențe de moarte clinică, fie din viața sfinților, despre o mare de iubire care ne așteaptă dincolo.

O iubire atât de puternică și de pătrunzătoare, încât oamenii o descriu ca pe o întoarcere acasă. La sursă. La Dumnezeu.

Și atunci apare întrebarea: dacă suntem făcuți pentru iubire, de ce nu iubim mai mult?

Răspunsul meu: pentru că iubirea se exersează. Nu vine doar din teorie sau din intenții frumoase.

Iubirea se învață, ca un exercițiu zilnic

Acest exercițiu are două componente simple, dar deloc ușoare:

1. Să înlături obstacolele care te opresc din a iubi (frici, distrageri, orgolii, răni vechi).
2. Să creezi timp și spațiu pentru a o trăi concret — nu doar „când o să am timp”.

Să fim serioși, câți dintre noi scriu în agendă: „De la 16:00 la 17:00 stau cu partenerul/copilul/părinții, fără telefon, fără TV, doar pentru a fi împreună”?
Hm…! Poate că ar trebui.

De ce avem oameni lângă noi?

Poate tocmai ca să exersăm iubirea. Ca să ne fie parteneri de antrenament zilnic.

Îmi amintesc de un curs pe care l-am urmat acum 3 ani. Profesoara ne-a spus așa:

„Știu că vreți să salvați lumea, dar începeți cu cei de acasă. Ei sunt „echipa” voastră de bază.” Cam avea dreptate.

Suntem conectați prin rădăcini nevăzute

În pădure, copacii comunică prin rădăcini. Da, da, comunică, știu că sună incredibil, dar chiar se întâmplă. Mai mult decât atât: au capacitatea de a avea grijă de puieți, de a depista paraziți și de a izola o boală astfel încât pădurea să nu fie afectată.

Dacă în lumea plantelor există o asemenea comunicare, cu atât mai mult am convingerea că între noi, oamenii, sunt rădăcini nevăzute, legături prin care suntem „una”. E important ca prin aceste legături nevăzute să oferim dragostea noastră celorlalți și să primim dragostea lor. Ca un antrenament. Pentru ce are să fie după ce absolvim.

Îți mulțumesc pentru frumusețea și dragostea pe care o adunci în această lume!

Te îmbrățișez cu mult drag!

Ștefan

P.S. 1 – Anul trecut am scris „Îndrăznește! Ghid practic de evadare”, despre cum să scapi de convingerile care te țin pe loc și să începi să-ți trăiești viața cum vrei tu.
👉 Deși TVA-ul a crescut, prețul cărții a rămas același. Dacă știi pe cineva căruia i-ar prinde bine, o găsești aici: https://www.emag.ro/indrazneste-ghid-practic-de-evadare-stef...

P.S. 2 – Anul acesta, am creat un curs video pentru persoanele diagnosticate cu cancer și cei dragi lor. Un ghid de transformare — de la disperare la echilibru emoțional și o mentalitate orientată spre vindecare. Și la acest curs, prețul a rămas același.
👉 Dacă știi pe cineva care ar avea nevoie de acest sprijin, îți las aici linkul: 

https://stefan-ruxanda-s-school.teachable.com/p/dincolo-de-diagnostic