Tu ești autorul poveștii tale

„Omul își găsește cele mai mari bucurii în entuziasmul copleșitor al aventurii mărețe, al victoriei și al acțiunii creative.”

Antoine de Saint-Exupéry

Meseria mea de bază este aceea de actor. Încă din anii de liceu mi-am dorit să urc pe scenă, să intru într-o poveste scrisă de un mare autor și să lucrez cu alți artiști la crearea unui univers care să uimească spectatorii.
Dar am avut mereu o problemă cu autoritatea. Relația tumultuoasă cu tatăl meu din copilărie, deși încheiată frumos, m-a lăsat cu o rezistență instinctivă față de controlul exercitat de alții. Polițiști, directori, politicieni — toți îmi declanșează un reflex de respingere. Chiar și în teatru, unde autoritatea regizorului este esențială, am avut dificultăți. Am refuzat proiecte sau am devenit „oaia neagră” în relația cu regizorii ori directorii instituțiilor.

Este această trăsătură un defect sau o calitate? Deseori, este defect. Dar de multe ori mi-a servit drept calitate. Pentru că m-a protejat de proiecte care nu mi-ar fi plăcut sau de politici repertoriale cu care nu rezonam. Mi-a permis să-mi văd de-ale mele.

Cu timpul, această nevoie de autonomie s-a acutizat. Nu suport să-mi scrie altcineva povestea. Da, ca actor joc în povești scrise de alții, dar când vine vorba de viața mea, lucrurile se schimbă. Când cineva încearcă să-mi traseze drumul sau să-mi facă programul, mi se aprind toate alarmele și parcă aud o Ecaterina Teodoroiu interioară strigând: „Pe aici nu se trece!”

Sigur că viața este o serie încurcată de povești. În unele ne trezim atrași, în altele suntem distribuiți de alții (familie, context, șefi etc.). Până la urmă, cu toții trăim într-o poveste. Problema este: cine le scrie? Cine-i autorul? Dacă nu preluăm condeiul, riscăm să jucăm personaje care nu ne plac, să primim indicații de la regizori stupizi. Iar la finalul unei asemenea povești, ne pomenim într-un vid narativ, un gol existențial.

Gândește-te: termini liceul (o poveste scrisă de părinți, profesori, societate), apoi facultatea. După, ce urmează? Un job, poate o familie, dar la fiecare sfârșit de etapă rămâne întrebarea: „Și acum ce fac?”. Îmi amintesc cum, la fiecare sfârșit de an universitar, mă trezeam în primele dimineți din vacanță privind tavanul și mă întrebam exact acest lucru: „Ei, și acum?”.

Dacă alegem doar poveștile altora, nu vom găsi niciodată un sens care să ne împlinească.

Soluția?

Uite câteva principii pe care Viktor Frankl („Omul în căutarea sensului vieții”) le subliniază și aș vrea să le împărtășesc și cu tine:

1. Înțelege și asumă-ți faptul că ai puterea de a acționa. Ai libertatea de acțiune. Asta nu e puțin lucru!
2. Toate încercările au un rost: de a ne întări, de a ne face mai buni și mai puternici. Când îți vei scrie povestea, vei da de greu. Lucruri, oameni sau evenimente se vor pune împotriva ta. Nu te speria! Totul în univers crește printr-un efort, printr-o fricțiune, printr-o contradicție sau conflict cu mediul ori cu vechile paradigme. Știi vorba aia, mentalitatea care l-a ajutat pe Moise să scoată poporul evreu din Egipt nu a fost de ajuns ca să-i ducă în Tărâmul Făgăduinței. Au avut nevoie de 40 de ani de schimbări profunde ca să ajungă acolo unde și-au propus.
3. Să te îndrăgostești de ceva sau de cineva care te ajută să evadezi din vechile paradigme. Adică să înveți, să-ți găsești modele care te inspiră, să gândești dincolo de timpul și spațiul imediat (libertatea de imaginație nu ți-o poate răpi nimeni. Ți-o poate doar altera consumul excesiv de știri și social media).
4. Să privești cu optimism provocările și încercările cu care viața ne întâmpină la fiecare pas. Cu mult optimism. De ce? Pentru că, uită-te la natură: oricât de rece poate să fie o iarnă, primăvara florile își deschid petalele către soare. Viața cere viață. Peste orice criză, viața trece pășind victorios. Suntem făcuți ca să trăim celebrând viața, bucuria și lumina.

Să ai spor în eforturile tale de a construi o poveste spectaculoasă pentru tine și pentru cei dragi!

La mulți ani!

Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan

P.S. 1 – Îți recomand din suflet această carte scrisă de Viktor Frankl – „Omul în căutarea sensului vieții”. Dincolo de memorii, partea teoretică este un instrument foarte bun pe care, dacă îl vei folosi, vei căpăta o vedere mai clară asupra vieții. Apoi, te invit să mai citești o carte în care vei descoperi aceste principii asumate și trăite la un nivel de sfințenie: Ioan Ianolide – „Întoarcerea la Hristos”. Sunt cărți care schimbă vieți.

P.S. 2 – Din 8 ianuarie plecăm din nou la drum, cu „Micul Prinț – spectacol pentru oameni mari” și „Nastratin – the smart comedy” prin țară. Vom ajunge pe la Constanța, București, Sibiu, Timișoara, Lugoj, Baia Mare, Cluj-Napoca, Bistrița, Piatra Neamț și Iași. Îți las aici un link unde poți găsi tot programul nostru și mai multe informații despre cum poți cumpăra bilete: https://ticketstore.ro/ro/eticheta/18/rotari-entertainment

Începem anul cu bucurie, emoție și frumusețe în sălile de spectacol.