Și totuși… avem vreo putere să schimbăm ceva?


Și totuși… avem vreo putere să schimbăm ceva?

„Un singur gând plin de iubire poate construi o lume nouă.” – Marianne Williamson

Și totuși… avem vreo putere să schimbăm ceva?
Sincer acum: nu cumva trăim într-o simulare, într-un matrix? Oare suntem la cheremul unor scenariști (reali sau metafizici) care ne dirijează existența într-un mod discret?

Dacă ar fi așa, atunci unde e liberul arbitru? Unde este natura divină din om? Unde sunt puterile sale extraordinare de a crea și de a produce mici minuni în artă, tehnologie etc.?

N-am un răspuns precis, dar știu sigur că avem o putere mare de a influența ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru. Stai să-ți povestesc ceva:

În cartea sa „Demența Digitală”, Manfred Spitzer amintește despre un experiment realizat de un cercetător francez, René Peoc’h, în 1986 și 1990. El a vrut să afle dacă este posibil ca lumea fizică să fie influențată de conștiința umană.

Iată, pe scurt, experimentul: a construit o cutie dreptunghiulară, ca un manej, fără capac, cu margini de 3 cm înălțime. Pe fundul acestei cutii a fixat o coală mare de hârtie. Înăuntru a pus un robot absolut rudimentar: motor, baterii, roți și un sistem de circuite programate astfel încât roțile să se întoarcă aleatoriu. Imaginează-ți un fel de robot de aspirat de astăzi, dar în varianta lui „preistorică”. Repet: un aparat programat să meargă aleatoriu. De el a agățat un creion care desena pe hârtie direcțiile prin care se plimba.



După cum observi în imagine, aparatul și-a făcut treaba. A mers haotic, în toate direcțiile.

Apoi, René Peoc’h a vrut să vadă dacă aparatul poate fi influențat de prezența unei vietăți. Nu în cutie, ci în apropiere. Știa de un alt experiment în care un pui de găină se atașa, imediat ce ieșea din ou, de prima „chestie” pe care o vedea mișcându-se, indiferent dacă era o ființă vie sau o jucărie cu roți. De la zoologi aflase că găina are un instinct maternal extrem de dezvoltat – e în stare să devină „mamă” chiar și pentru un pui de vulpe.

Așadar, să revenim la găinile noastre și la roboții cu creioane. Poate vezi deja imaginea: René Peoc’h a pus un pui de găină lângă „manej” și (șoc și groază!!!) roboțelul se plimba mai mult în zona în care se afla puiul.



Îi făcea curte? Se simțea atras de el? Habar n-am.
Dar nu poți să nu te gândești: dacă un pui de găină (UN PUI DE GĂINĂ!!!) poate să influențeze, fără intenție, o cutie cu circuite și roți… oare ce poate să facă omul, care are capacitatea să-și conștientizeze gândurile, emoțiile și apoi să le dirijeze într-un sens sau altul?

Oare de ce suntem capabili, cu adevărat, atunci când ne direcționăm emoțiile?

Gândește-te la câteva „peisaje” în care ai simțit această putere:
– Ce simțeai într-un supermarket în 2021, după un an de pandemie?
– Care era atmosfera printre rafturi?
– Cum se simțeau oamenii când te apropii la mai puțin de 2 metri?
– Sau cum se simte lumea de ceva vreme încoace? Ce poți citi pe fețele celor mai mulți?

Desigur, acestea sunt exemple în care această putere este folosită negativ.
Dar amintește-ți cum te simți la o petrecere de copii.
Sau când mergi la o mănăstire care a adunat sute de ani de rugăciuni și cântări de slavă.
Ori când un grup de oameni se roagă pentru alți oameni… și află ce se întâmplă cu cei pomeniți.

Ne sperie viteza cu care inteligența artificială cucerește lumea. Și unii vorbesc despre o zi în care omul va deveni sclavul tehnologiei. Înțelegem puține lucruri despre algoritmi și despre puterea potențială a tehnologiei, dar știm și mai puține despre emoțiile omului – această „mină de aur” care zace în fiecare dintre noi.

Așa că te invit să o descoperi.
Să afli despre ea.
Să scoți la suprafață tot ceea ce e mai bun și mai frumos din ea.

Vei influența pozitiv lumea din jurul tău.
Vei opri influența negativă a celor care nu sunt conștienți de ea.
Te vei feri din calea acestor influențe nocive.
Și vei aduce câteva raze de soare în sufletele celor de lângă tine.

Ai încredere!
Nu doar că poți să faci asta…
Cred că trăim într-o perioadă în care suntem nevoiți să facem asta.

Cred că adevărata luptă a acestui secol nu se mai dă cu arme și armate, ci cu gânduri, cu emoții, înarmați cu speranță, cu credință și, da… cu rugăciune.

Îți mulțumesc că faci lumea asta mai bună cu fiecare zâmbet, cu fiecare bătaie a inimii tale, cu fiecare vis pe care îl ridici, ca pe un zmeu, în văzduh.

Te îmbrățișez cu drag!
Ștefan


P.S. 1 – Îmi pare rău că nu am adăugat acest experiment în cartea mea. Ar fi fost un argument în plus pentru a arăta că fiecare dintre noi are o misiune aici. Acum că știi despre experiment, te invit să descoperi și restul cărții. Comandă cartea aici https://www.emag.ro/indrazneste-ghid-practic-de-evadare-stef... și mă voi asigura că ajunge la tine în cel mai scurt timp.

P.S. 2 – Unul dintre motivele pentru care fețele celor din jur sunt încruntate este faptul că suntem tot mai conectați la informații care produc contuzii mentale și emoționale. Aș vrea să te invit să iei o pauză de la aceste informații și să pătrunzi într-o lume cu povești. Unele comice, altele filosofice, pentru copilul din tine sau pentru filosoful care caută răspunsuri la marile enigme, printre stele.
Pe scurt: vino la „Nastratin – the smart comedy”! 24 Octombrie, Sala Dalles, București.
Aici găsești bilete: https://ticketstore.ro/ro/bilete/9688/nastratin-the-smart-co...
Apoi, în curând, la Cluj și Iași. Programul complet este aici: https://teatrulrod.ro/