O formă de rezistență

„În momentele grele, râsul este o formă de rezistență.” — Kurt Vonnegut

Ai observat că, atunci când petreci mai mult timp printre copii, începi să vezi lumea cu ochii lor? Zilele trecute mergeam pe stradă cu băiatul meu și câțiva prieteni de-ai lui. M-am oprit puțin la un bancomat și am rămas în urmă câțiva metri. Când am pornit din nou, trecând pe lângă o clădire de birouri, am observat cum din acea clădire de sticlă și oțel ieșeau doi bărbați. Destul de plinuți, îmbrăcați foarte „office”, cu cravate lungi care atârnau peste burțile lor bine crescute. Purtau ochelari de soare, dar deasupra lentilelor se vedeau frunți încruntate și urme ale multor ore de… seriozitate.

Oameni „serioși”, care – cum zicea Micul Prinț – nu mai au timp să viseze cu ochii deschiși.

Nu-mi puteam lua ochii de la cravatele alea care atârnau ca niște țurțuri eleganți, gata-gata să cadă cu capul lor „Made in China” pe asfalt.

Nu știu ce s-a trezit în mine, dar am simțit un freamăt în mâna dreaptă și… mi-a venit să râd. Apoi mi-a venit un gând: dacă îi dau cravata peste cap unuia? Asta e! O fac! O fac! O fac!

Zâmbeam și pășeam cu aceeași emoție pe care o aveam în copilărie când ai mei îmi spuneau: „Gata, poți să ieși la joacă.” În trei secunde eram încălțat și zburam pe scări.

Așa și acum. Mă apropiam și abia așteptam să fiu destul de aproape ca, în trecere, să-i dau cravata peste cap măcar unuia dintre cei doi pântecoși.

Dar în ultima clipă, cei doi s-au ferit din drum, ca și cum ar fi căutat un loc la umbră. AAAaaaaahhh!!!! Ratare! Și ce mult mi-ar fi plăcut să trag de cravata aia ca de frânghia unui clopot și s-o arunc peste gard… adică, peste capul ăla frizat, sprijinit pe colăcei de cotlete cu cartofi prăjiți. Aaaah!!!

De ce voiam să fac asta? Nu știu. Dar știu că nu-mi pare rău. Băiatul meu e de vină. El și prietenii lui. Obrăznicăturile alea m-au molipsit cu râsul lor fără motiv, cu bucuria lor, cu felul lor de a transforma orice în joacă.

Chiar dacă năzbâtia nu mi-a ieșit (și probabil e mai bine așa), sunt recunoscător pentru starea aceea. Pentru infuzia de ștrengărie. Uitasem cum e. Și… să-mi fie rușine.

De ce ți-am povestit toate astea? Ca să nu pățești ca mine. Să nu te pierzi prin grijile de zi cu zi și să uiți de copilărie. Să nu uiți să râzi, să te bucuri, să te joci. Zilnic, să-ți lași inima inundată de entuziasm.

Poate te întrebi: De ce? Cu ce mă ajută? Ei bine, starea emoțională pozitivă are efecte directe asupra corpului, inclusiv asupra sistemului imunitar, hormonilor și modului în care percepem durerea sau stresul. Râsul vindecă – nu doar sufletul, ci și trupul.

Ai auzit de Norman Cousins? Un om care a sfidat două diagnostice fatale… cu comedii. Da, da. Petrecea ore întregi uitându-se la filme care îl făceau să râdă. Povestea lui a devenit celebră și a fost ecranizată. A demonstrat că râsul chiar poate fi medicament.

Așa că: râzi. Distrează-te. Bucură-te de viață. Lasă știrile și haosul din jurul nostru pentru alții. Sunt destui care vor să-și ia doctoratul în tragedii și titluri senzaționale.

Tu trăiește clipa asta exact așa cum a fost ea gândită: ca un dar neprețuit. Umple-o cu dragoste, recunoștință și – din când în când – cu o ștrengărie pe care doar un copil ar îndrăzni să o gândească.

Pentru tine și pentru ceilalți.

Îți mulțumesc că faci lumea asta mai bună. Și mai hazlie!

Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan

P.S. 1 – Povestea lui Norman Cousins poate fi urmărită aici (link). Găsești și multe interviuri cu el online. Merită din plin – îți oferă o perspectivă frumoasă asupra vieții.

P.S. 2 – Am lansat programul online destinat persoanelor care au primit un diagnostic oncologic și aparținătorilor. Tema principală: un alt stil de viață – emoțional, mental, spiritual și fizic.
Cursul include:

• strategii pentru gestionarea emoțiilor și fricii,
• exerciții de reconectare cu sensul vieții,
• practici de recunoștință, iertare și rugăciune,
• recomandări pentru stil de viață echilibrat.

4 module. 12 episoade video. PDF-uri suport.

📌 50% din veniturile obținute din acest curs vor fi donate Mănăstirii Turnu (jud. Prahova), unde se construiește un centru medical pentru bolnavii de cancer.

Dacă știi pe cineva care are nevoie, te rog trimite-i linkul:
👉 stefan-ruxanda-s-school.teachable.com/p/dincolo-de-diagnostic