O călătorie cu GPS-ul setat aiurea

„De ce te chinui atât?”.

„Fierăstrăul meu e tocit și nu mai taie bine”.

„Și de ce nu te oprești să-l ascuți?”.

„Păi ce, tu crezi că am timp? Mă grăbesc!”

(Anonim)

În anul 2009 am plecat cu câțiva colegi într-o aventură. Îmbarcați în două mașini mici, cu bagajele îndesate până la tavan, porneam spre cel mai mare festival de teatru din Europa de la acel moment, care se desfășura la Avignon, în sudul Franței. Timp de o lună, orice ungher al orașului devenea spațiu pentru cele peste 200 de reprezentații care aveau loc în fiecare zi. Era un maraton de spectacole.

Timp de 2 săptămâni ne-am prezentat și noi producția în secțiunea OFF a festivalului, secțiune dedicată trupelor independente. Tradus altfel, cei care participau aici se ocupau singuri de tot (tehnic, marketing, logistică, prezență pe scenă etc). A fost o experiență dificilă, dar care ne-a transformat într-un fel de soldați de elită pe câmpul teatrului independent.

Am plecat într-o zi de final de iulie, pe la prânz. Aveam în plan să conducem timp de 3 zile și să dormim nopțile în diferite locuri de pe traseu. Optasem pentru campinguri pentru că era mai ieftin și banii noștri erau limitați. Cum până atunci nu mai condusesem prin Europa, am împrumutat un GPS de la un prieten. L-am pus pe bord, am setat destinația și am pornit. Mai aveam și un atlas cu hărți rutiere și, din când în când, verificam ruta sugerată de GPS cu ceea ce găseam în atlas.

Am mers relativ bine până în Ungaria. După cele 14 ore conduse până la ieșirea din țară (pe atunci nu exista autostradă decât pe distanța București-Pitești) și după un somn chinuit într-un camping de pe lângă Arad, eram nerăbdători să gonim pe autostrăzile occidentale. Drumurile ungurești ne-au primit cu benzile libere, dar cu o furtună de toată frumusețea. Abia dacă am depășit viteza de 60 Km/h.

GPS-ul de împrumut ne-a indicat să părăsim autostrada. Am urmat cu sfințenie indicațiile lui și roteam volanul ca niște copii ascultători, conduși de micul aparat de pe bord. Am căscat gura la drumurile vecinilor unguri, la satele și orășelele lor și savuram cu nesaț această călătorie. Doar că această experiență ungurească începea să dureze cam mult. Nu înțelegeam unde sunt autostrăzile mult așteptate pe care să rupem anvelopele și să forjăm motoarele. Am mers timp de 6 ore pe șosele secundare până când, disperați, am oprit într-o benzinărie și am consultat cu mai multă atenție harta de pe GPS și atlasul rutier.

Aparatul ne-a băgat numai pe drumuri lăturalnice (altfel, foarte frumoase), evitând cu sârguință autostrăzile atât de căutate. Am analizat, ne-am certat, ne-a ieșit fum pe urechi și am decis să mergem mai departe, bazându-ne doar pe harta. După încă 2 ore de mers, am ajuns la o autostradă care ne-a scos spre Slovenia. Acolo, un șofer ne-a recomandat să plătim taxele de drum pentru că poliția slovenă „nu se joacă”.

Cu gândul la taxele de drum, când am mai făcut un popas m-am apucat să butonez GPS-ul și am găsit o setare care m-a pus pe gânduri: „evitați drumurile cu taxă”. Deeeeeci ghidul nostru electronic a funcționat corect, convins fiind că noi nu vrem să mergem pe drumuri cu taxă. Nu că avea ceva cu noi, dar așa era setat. Iar noi? Nici nu ne trecuse prin cap că ar putea exista o asemenea setare.

Te rog, nu fă ca mine! Oprește-te puțin și verifică dacă ești pe traseul dorit. Verifică dacă cel care te ghidează (fie că e un aparat electronic sau un mentor) are toate setările bine făcute și are informațiile la zi (nici nu-ți mai povestesc că hărțile din memoria GPS-ului erau vechi și, în Franța, ne-am trezit că intrăm în curtea unui cetățean, căutând șoseaua care să ne scoată dintr-un oraș).

În călătoria ta este foarte important să te oprești din când în când pentru odihnă, realimentare și mai ales ca să îți reîntărești convingerea pentru care ai pornit la drum. Obstacolele și noutățile care te întâmpină la fiecare kilometru îți captează atenția și de cele mai multe ori uiți de ce ai pornit la drum. Mai rămâne o vagă amintire. Nu lăsă această amintire să devină o imagine ștearsă, ci retrezește-o în ochii și în inima ta. Lasă-te fascinat de ținta pe care ți-ai ales-o! Lasă peisajul să te umple de încântare, dar nu te pierde pe drum!

Oprește-te și ascute-ți fierăstrăul din când în când. Chiar dacă ai impresia că ai rămas în urmă și nu te încadrezi în programul stabilit. E nevoie să-ți iei o pauză ca să vezi unde ești și ce ai de făcut mai departe. Altfel, vei ajunge la destinație măcinat de frustrări și dezamăgiri.

Mai precis, o dată pe săptămână, ia-ți un timp în care stai cu tine, cu notițele tale, cu planurile tale, cu jurnalul tău și recitește, rescrie, retrăiește, re-trezește de ce-urile personale. De ce ai pornit la drum? Care este ținta? Care este scopul? Pentru cine faci această călătorie? Și, întrebarea cea mai importantă, cine vrei să devii la finalul acestei călătorii?

Privește bine această persoană! Îndrăgostește-te de ea! Îndrăgostește-te de persoana care poți deveni și lasă-te chemat de ea. Mai ai ceva drum de făcut. Dar, în curând, vei deveni acel om! Curând.

Te îmbrățișez cu mare drag!

Ștefan