„Nu este suficient să trăiești… trebuie să trăiești pentru ceva.” – Henry David Thoreau
Am dat peste o poveste scurtă, dar grozavă: se zice că un om mergea printr-o pădure și întâlnește un tăietor de lemne. Acesta, obosit și supărat, se chinuia să taie un copac gros.
– Ce faci aici, omule? – îl întreabă călătorul.
– Nu vezi? Mă chinui să dobor copacul ăsta.
– Văd! E greu, bag seamă, nu-i așa?
– Greu! Din cale-afară de greu! Pentru că și fierăstrăul mi-e tocit.
– Păi dacă e tocit, de ce nu te oprești să-l ascuți?
– Să mă opresc? Să-l ascut? Păi ce, am eu timp să mă opresc? Tu nu vezi câtă treabă am de făcut?
Stai, nu râde… prea tare de bietul om. Pentru că, să fim serioși, câți dintre noi nu am fost în situația asta? Eu, unul, mă știu cu căciula sub muscă. De cele mai multe ori fac exact la fel: „Nu am timp să stau acum, trebuie să termin aia și ailaltă…”
Dar!!! Știi, ne apucăm de o treabă, de un proiect, intrăm într-o relație, lucrăm la transformarea visului nostru în realitate etc. La început e o doză mare de entuziasm. Apoi, când vedem că lucrurile merg destul de bine, ne relaxăm și cuplăm „pilotul automat”. Și, deodată, ne trezim că nu mai știm de ce am pornit în acea călătorie. Apar nesiguranțe, întrebări, îndoieli care ne abat de la traiectorie. Și drumul / efortul / proiectul devine o povară.
Stai puțin, oprește-te din alergătură și pune-ți din nou întrebarea: „De ce?”
De ce faci ceea ce faci? Sau, mai bine: pentru cine faci ceea ce faci? Cui dedici munca ta de fiecare zi?
Răspuns(uri): …………..…………...............................
Încearcă să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Dacă se poate, acum sau în următoarea jumătate de oră. Completarea liniei punctate sau lăsarea ei goală va arăta dacă munca pe care o faci este o pacoste sau o declarație de dragoste.
Pentru că munca, lucrarea, opera la care lucrăm zilnic este fie o corvoadă, fie o declarație de dragoste – adică folosește cuiva și are un impact.
Găsește-ți puțin timp și caută răspunsuri la aceste întrebări. Pentru tine și pentru cei dragi. E esențial ca, din când în când, să ne oprim și să ne ascuțim fierăstrăul.
Îți mulțumesc că faci lumea asta puțin mai frumoasă prin eforturile tale zilnice!
Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan
PS 1 – Hei, știu că în contextul de azi, când salariile scad și prețurile cresc, ideea de a vedea munca drept o declarație de dragoste pare ceva aproape scandalos. Dar aș vrea doar să-ți amintesc faptul că ceea ce faci tu, în esență, face parte din tine: timpul tău, efortul tău, rezultatul acțiunilor tale, produsele care ies din propriile-ți mâini. Deci, munca ta este o extensie a ființei. Nu o lăsa afectată de contextul politic actual sau de hotărârile unor oameni care văd cifre, nu persoane. Munca ta poate fi misiunea ta și modul tău de a sărbători fiecare zi primită pe acest pământ.
PS 2 – Munca pe care o depunem are și o componentă importantă de socializare, de relaționare cu ceilalți. Iar relațiile cu ceilalți reprezintă o sferă esențială a vieții. Ca să înțelegi mai bine ce impact au relațiile noastre, te invit să urmărești aceste video TED. Vei descoperi cât de simplă este mult râvnita „ecuație a fericirii”: https://youtu.be/8KkKuTCFvzI?si=MP0ihIGAYSZuVEMn | 
