Mentalitatea de victimă 4/4

„Atunci când încetezi să fii o victimă, 

vei găsi puterea de a fi tu însuți și de a-ți controla destinul." Anonim

Într-o dimineață, la micul dejun, băiatul meu de 6 ani a început să-și pună sare în mâncare. La început, a presărat doar câteva grăuncioare, dar apoi și-a turnat pe roșii aproape un sfert de linguriță. Am sărit de pe scaun și am început să-i fac observații, explicându-i cât de nepotrivită este sarea în cantități mari pentru un copil atât de mic. M-a privit cu ochi blânzi și mi-a spus: „Dar la tine am văzut asta, tu îți pui multă sare în mâncare”. Șah mat!

Un profesor mi-a spus odată: „Un om este om atâta timp cât un alt om l-a învățat cum să fie om.” Cu alte cuvinte, ceea ce vede copilul la tine, asta va face și el, asta va deveni. Iar atitudinea de victimă este o „boală” care se transmite din generație în generație.

Să continuăm seria dedicată mentalității de victimă și ce putem face ca să o combatem.

Cum apare mentalitatea de victimă?

Copiii își privesc părinții și adulții din jur ca pe niște zei. Ei nu pun la îndoială comportamentele sau vorbele acestor „zei”. Dacă părinții se comportă frumos, copiii vor vedea acest comportament ca pe unul normal. Dacă adulții mănâncă ceafă de porc cu cartofi prăjiți la 23:45, copiii vor considera acest lucru perfect natural și îl vor repeta.

Într-o familie sau într-o școală, unde se aud mereu expresii precum „nu se poate”, „nu are rost”, „la ce bun?”, „noi nu putem face nimic”, vor crește copii care, ajunși adulți, vor abandona lupta înainte chiar de a o începe. Indiferent de luptă: fie că este vorba de lupta cu sine, efortul de a depăși limite, tensiuni în relații sau dezbateri. Viața este conflict. De la ghiocelul care se luptă să străpungă zăpada ca să iasă la lumină, până la războaiele tăcute ale gândurilor.

Un copil crescut într-un astfel de mediu nu va ști că luptele pot fi câștigate.

Pe măsură ce copilul devine adolescent, se confruntă tot mai des cu bullying-ul (știm cu toții cât de cruzi pot fi adolescenții) sau cu presiunea socială și academică. Această presiune, de multe ori, devine vocea unui bully interior: „nu sunt destul de bun”, „nu mă potrivesc”, „nu sunt ca ceilalți”. Toate acestea hrănesc mentalitatea de victimă.

Cum arată viața unui adult cu mentalitate de victimă?

Adulții care se consideră victime sunt adesea cei mai aspri critici ai lor. Au o părere foarte proastă despre sine și uneori chiar se mândresc cu această auto-critică. Îți amintești de cel mai agresiv bully din copilărie? Persoana aceea care fura bani, îmbrâncea colegi și avea un comportament teribil de intimidant? Oamenii cu mentalitate de victimă au în mintea lor un bully mult mai puternic decât cel din copilărie. Este propriul critic interior, cel care sabotează orice gând pozitiv despre sine. Ei devin proprii lor abuzatori.

Cum poți lupta cu mentalitatea de victimă?

Un prim pas este dezvoltarea responsabilității. Este important să înțelegi că traumele din copilărie nu sunt vina ta. Această idee trebuie repetată: nu e vina ta pentru traumele din copilărie, dar este responsabilitatea ta să le vindeci. Le poți rezolva sau le poți folosi în avantajul tău. Nimeni nu își dorește să ajungă la 65 de ani și să dea vina pe ceva ce s-a întâmplat când avea 16.

Mentalitatea de victimă poate fi contracarată și prin recunoștință. Cultivarea unui spirit de recunoștință, zi de zi, poate aduce schimbări profunde. Găsește motive zilnice să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce trăiești.

Recunoștința ne aduce și la credință, iar credința este un fel de „kryptonită” pentru victimizare. Un om cu credință știe că are tot timpul parte de ajutor divin, că cineva veghează asupra lui. Un om care își pune încrederea în Dumnezeu nu poate fi o victimă, ci doar un învingător.

Cum putem ajuta pe cei cu mentalitate de victimă?

Cu siguranță ai prieteni, colegi sau membri ai familiei care au adoptat o mentalitate de victimă. Probabil ai încercat să le arăți că viața merită trăită din plin, dar poate nu au priceput. Acum înțelegi de ce: ei (încă) nu vorbesc aceeași limbă cu tine. Ai răbdare cu ei, dar nu-i lăsa! Nu-i abandona în brațele acestei boli! Știi bine, boala este de vină, nu bolnavul. Suferința trebuie alinată și pacientul trebuie ajutat.

Să ai încredere și dragoste în eforturile tale de a schimba lumea.

Te îmbrățișez cu drag!

Ștefan

PS. 1 – Când crești într-un mediu mai mare, fie el o familie extinsă, comunitatea de prieteni, vecinii sau chiar locuitorii unui cartier, oraș, județ sau țară, este aproape inevitabil să adopți valorile, comportamentele și cultura acelui mediu. Dacă acest mediu a fost contaminat de mentalitatea de victimă, e foarte probabil să fi preluat și tu o parte din aceste credințe limitative. E important să îți evaluezi conștient valorile și obiceiurile cultivate în acest context și să elimini orice semințe de victimizare, dacă le regăsești în tine. Nu le lăsa să prindă rădăcini! E un proces vital, mai ales pentru generațiile următoare, care vor privi la tine ca model.

PS. 2 – Ai copii care au început din nou școala? E esențial să le vorbești despre mentalitatea de victimă și cum să o evite. Sunt șanse mari ca această mentalitate să fie promovată involuntar de colegi, profesori sau alte persoane din anturajul lor. În ceea ce privește bătăușii (bullies), amintește-le că, de cele mai multe ori, aceștia sunt tineri care au fost la rândul lor umiliți sau răniți profund. Ei nu caută doar să domine, ci mai ales să primească atenție, iubire și să se conecteze cu cei din jur, pentru că nu au avut parte de asta când au avut nevoie cel mai mult. Deși par înfricoșători la suprafață, în esență, sunt oameni cu mari vulnerabilități, pe care încearcă din răsputeri să le ascundă.