Mentalitatea de Victimă 3/4

„Oamenii care se văd pe ei înșiși ca victime uneori nu observă când devin asupritori."

Souad Mekhennet

Am auzit undeva această vorbă: cel care umilește, a fost cândva umilit. Cel care rănește este un om care poartă o rană adâncă. Doar că rana nu s-a vindecat. Altfel spus, boala aduce boală.

Pentru că am ajuns la a treia scrisoare despre mentalitatea de victimă (sau boala mentalității de victimă), te invit să mai aruncăm o privire asupra cauzelor, manifestărilor și a unor remedii posibile. Știi bine, sunt oameni în jurul nostru (sau poate chiar noi) care se confruntă cu așa ceva. Hai să le fim de ajutor. Viața e prea frumoasă și nu merită să ne pierdem timpul cu comportamente distructive.

Așadar, mentalitatea și atitudinea de victimă:

Cum apare?
Daniel Goleman, celebru pentru teoria sa referitoare la Inteligența Emoțională, spunea într-un interviu că nicio vietate nu poate crește dacă se află mereu sub presiunea stresului. Nici măcar o plantă. Cu atât mai puțin un om. Hormonii stresului îi vor suprima sistemul imunitar până când organismul va fi atât de vulnerabil încât orice boală îi va fi fatală.

Stresul continuu este atât de periculos pentru trupul fizic deoarece, de fapt, el atacă mai ales „trupul spiritual” al omului, adică mintea, sufletul, capacitatea de a interacționa cu mediul înconjurător. Gândește-te la animalele născute și crescute în captivitate. Odată lăsate în libertate, în junglă sau în savană, vor deveni prada ușoară a oricărui vânător, pentru că au trăit în realitatea limitată a unei cuști.
Un copil abuzat constant crește în realitatea limitată de abuzator. Acest copil nu știe cum arată lumea de dincolo de abuz. Viața lui este un stres continuu, o anulare a personalității, o limitare masivă a gândirii, a imaginației și a voinței. Pentru el, lumea, adică ceea ce se află dincolo de cușca mentală, este compusă din imagini multiplicate ale abuzatorului. Copilul abuzat constant nu are „aparatul necesar” de a detecta în ceilalți oameni potențiali colaboratori. Vede doar potențiali abuzatori.

Neglijența este și ea un abuz, iar acești copii cresc cu o viziune aparte asupra poziției lor în lume. Ei au convingerea că nu sunt buni de nimic, că nu sunt doriți, că nimic nu este bun în univers. Sunt pesimiști și neputincioși ori agresiv-defensivi. Sunt ca felinele grațioase, dar care și-au pierdut curajul și vitalitatea. Mentalitatea și atitudinea de victimă sunt specifice acestor copii.

Cum arată viața unui adult cu mentalitate de victimă?
Am o prietenă care găsește întotdeauna o problemă pentru orice soluție. Da, da, ai citit bine. Găsește probleme pentru soluții, nu invers. Și nu este „vocea rațiunii analitice”, care verifică rezistența la intemperii a oricărui plan, din categoria celebrilor „suflă și în iaurt”. Nu. Este pur și simplu programată să identifice sau să creeze scenarii apocaliptice. Cred că are un doctorat „honoris causa” în „overthinking”. Pe orice petală de floare găsește o urmă de putregai. În orice rază de soare vede radiația distructivă a luminii. Mintea ei ruminează continuu gânduri în căutarea a ceva ce nu merge. Da, este o victimă mai ales a felului ei de a vedea lumea.

M-am trezit într-o zi spunându-i: „Mintea omului este ca un croitor care lucrează cu materialul clientului. Îi dai material bun, croiește haine de calitate. Îi dai material prost, va face haine care se vor rupe în câteva zile.” De ce nu i-ai oferi gânduri frumoase, bune, de încurajare și bucurie? De ce n-ai rumina convingeri de genul: „voi găsi o cale”, „e dificil, dar dificultatea mă ajută să cresc”, „știu că am puterea să trec și prin asta, doar nu e prima problemă de care mă lovesc”?

Cum poți lupta cu boala?
Prietena despre care scriam mai sus a pus în practică ceea ce i-am propus, dar a mai găsit o soluție, poate și mai bună: s-a înconjurat de oameni care o sprijină și o provoacă. A schimbat o bună parte din relațiile pe care le avea cu alți oameni și i-a rugat pe prietenii cei mai apropiați să îi atragă atenția ori de câte ori deraiază în mentalitatea de victimă. Și-a curățat chiar și play-listul de filme. A înlocuit dramele romantice cu filme în care eroii câștigă bătălia finală cu răufăcătorii. Da, știu, sunt modele pentru copii de clasa a cincea, dar hai să fim serioși: cu toții ne imaginăm seara, înainte de culcare, cum va veni acea zi în care vom sta cu fruntea spre răsărit, cu pieptul umflat de împlinire, cu pelerina fluturându-ne în vânt și cu piciorul drept pe pieptul bau-bau-lui pe care l-am răpus.

Cum ți-am mai scris și dățile trecute, eu m-am confruntat cu această mentalitate de victimă multă vreme. A lăsat sechele, mai am câteva cicatrici și, când sunt obosit sau bombardat de urgențe neimportante, o văd cum se apropie ca o ceață posacă. Pe lângă soluțiile prezentate mai sus, eu am un truc cu care îi vin de hac: îmi reamintesc de cei dragi. Tot ceea ce fac, e pentru ei. Ei sunt razele mele de soare care topesc orice umbră.
Folosește tot ce ai aflat aici și ce va mai urma. Sunt mulți oameni în jurul nostru care stau captivi în cușca mentalității de victimă, când, în realitate, talentul, inteligența și sensibilitatea lor ar aduce multă bucurie și valoare în această lume. Ai grijă de ei! Fii mentor sau ghid pentru ei. Ajută-i să iasă la lumină.

Te îmbrățișez cu drag!

Să ai spor și putere în eforturile tale de a schimba lumea!

Ștefan

PS. 1 - Ai părinți de copii în jurul tău? Povestește-le pe scurt că și indiferența sau neglijența emoțională a celor mici este tot o formă de abuz. Mângâierea, privirea și vocea unui părinte sunt infinit mai valoroase decât orice platformă de social media.

PS. 2 - Nu uita că toate scrisorile pe care le-am trimis până acum sunt și pe ruxanda.ro/blog. Dacă vrei să recitești sau să trimiți cuiva fragmente din aceste scrisori, abuzează cât vrei de copy-paste. Le scriu cu mult drag și cu încrederea că schimbăm împreună ceva în jurul nostru.