„Când te plângi, te transformi într-o victimă. Părăsește situația, schimb-o sau accept-o; orice altceva este nebunie.” — Eckhart Tolle
Nimeni nu vrea să fie o victimă. Oricât de multă atenție și grijă ar primi, victima este o persoană care nu are autonomie. Scăpând de mentalitatea de victimă, un om își recapătă libertatea și pune din nou controlul asupra propriei vieți.
Astăzi vom descoperi un al doilea instrument cu care putem lupta împotriva mentalității de victimă. Dar până atunci, să vedem din nou ce stă la temelia acestei atitudini:
1. Cum apare?
În copilărie, suntem programați de către părinții noștri sau de către adulții în care avem încredere și care au grijă de noi (profesori, bunici, mătuși, unchi, frați/surori mai mari etc.). Dacă deseori i-am auzit pe acești adulți vorbind între ei sau adresându-se direct nouă cu fraze precum „nu ești în stare” sau „copilul ăsta n-o să facă nimic în viață” sau „nepotul meu e incapabil de orice” sau alte lucruri asemănătoare, i-am crezut pe cuvânt și am acceptat acele afirmații ca fiind adevăruri. Vorbele venite din gura celor mari devin definiții și reguli pentru copii, adevăruri de netăgăduit. Aceste afirmații se transformă în convingeri și se cuibăresc în subconștient.
Altfel spus, copiii care sunt criticați în mod constant internalizează convingeri negative despre ei înșiși. De aici rezultă sentimentul: „Dacă acești oameni mari nu mă plac/nu mă acceptă, înseamnă că nu sunt potrivit pentru lumea lor.” Așa apar gânduri precum „eu sunt neadecvat în lumea exterioară”, „eu am o neputință”, „eu am un defect”. Dacă ne simțim neadecvați în orice fel, nu vrem ca ceva din exterior să scoată la lumină acel defect/carență.
Ce soluții avem? Mai bine dăm vina pe ceilalți (contextul exterior, univers, societate - lucruri mari, abstracte, pe care nu le putem controla). Pentru că, dacă ne asumăm vina sau recunoaștem că avem un defect și că ar trebui să-l corectăm, asta ne va scoate la lumină carențele. Și asta nu ne place.
De exemplu, eu am avut o profesoară foarte severă la matematică. Ni se adresa cu apelative nu tocmai plăcute. Și astăzi spun despre mine că sunt „mameluc la matematică”. Am crezut cu atâta convingere în această definiție, încât uneori am dificultăți chiar și cu tabla înmulțirii. Deseori spun despre mine: „sunt defect, sunt incapabil să gândesc aritmetic.” De ce? Pentru că m-a programat o profesoară în copilărie? Adevărul este că ea nu are nicio vină. Dar mie îmi este mai comod să arunc vina pe ea decât să-mi caut un mentor.
2. Cum arată viața unui adult cu mentalitate de victimă?
Am o colegă care este îndrăgostită de o întrebare: „De ce mi se întâmplă mie așa ceva?” Orice s-ar petrece în viața ei, ea se întoarce la această întrebare: „De ce mi se întâmplă mie așa ceva?”
Orice întrebare ne forțează mintea să găsească un răspuns. Întrebarea colegei mele determină orice minte să presupună că ceea ce s-a întâmplat este, de la bun început, ceva rău. Dar oare chiar este atât de rău?
Cu ani în urmă, un director de teatru mi-a refuzat un proiect. Asta nu ar fi fost nimic, dar a avut un comportament destul de umilitor. Am ieșit din biroul lui foarte dărâmat. Îmi târșâiam picioarele pe culoarele teatrului, simțindu-mă ca un nimic, ca și cum universul meu nu mai avea viitor. Nici nu realizam, de fapt, ce cadou îmi făcuse. Cu timpul, am înțeles nu numai că era locul nepotrivit, dar și că era genul de om cu care nu aș fi putut lucra niciodată. O colaborare cu el ar fi necesitat prea multe compromisuri. Ușa lui închisă m-a trimis pe drumuri mult mai bune. Acum sunt foarte recunoscător pentru ceea ce am trăit atunci.
Dacă în acei ani obișnuiam să întreb și eu „de ce mi se întâmplă mie așa ceva?”, astăzi folosesc altă întrebare: „Ce am făcut să merit această oportunitate?” Parcă ți se schimbă viziunea, nu-i așa?
3. Cum poți lupta cu boala?
Folosește tot o întrebare: „Oare este adevărat că…?” Adică provoacă acele convingeri, acele gânduri care te pun în poziția de victimă. Pune-le la îndoială! Pune sub semnul întrebării validitatea gândurilor tale.
De exemplu: „Cred că vecinul are ceva cu mine.” Oare este cu totul și cu totul adevărat? Chiar crezi că primul lucru la care se gândește vecinul când se ridică din pat este cum să-ți asasineze capra? Știi bine că nu poți avea 100% certitudinea că asta plănuiește.
„Eu nu cred că sunt în stare să învăț despre bursa de valori, pentru că nu am fost niciodată capabil să înțeleg cifrele și aritmetica.” - Oare este adevărat? Sincer, chiar crezi că nu ești în stare? Știi cât fac 2 + 2? Sau 73 + 5? Deci nu ai creierul complet dezafectat, este încă funcțional. E capabil să mai facă mici calcule. Perfect! Iată un început.
De cele mai multe ori, omul nu alege să fie o victimă. Ci moștenește de undeva această mentalitate care îi determină comportamentul. Familia, societatea în care a trăit, poveștile care l-au format – toate acestea îl programează spre a deveni victimă sau erou.
Din nefericire, mințile noastre au fost inundate de povești care au încurajat atitudinea de victimă. Suntem, practic, înconjurați de oameni care trăiesc cu această convingere: „Eu nu pot să fac nimic, trebuie să fiu ajutat.” Dacă vrei să le fii de ajutor, arată-le că pot renunța la mentalitatea, la atitudinea, la comportamentul și la identitatea de victimă. Acum știi cum să faci asta. Iar în următoarele două scrisori îți voi mai trimite câteva idei.
Să ai spor și putere în schimbarea pe care o faci în lume! Dumnezeu te va întări și-ți va trimite inspirație și îngeri păzitori puternici! Sunt convins de asta!
Te îmbrățișez cu drag!
Ștefan
PS. 1 - Cu toții ne dorim să schimbăm lumea, să o facem mai bună și să lăsăm în urma noastră un loc mai frumos decât l-am găsit. Acest gând ne poate speria: „Cum să fiu eu în stare să schimb lumea? Sunt doar un om.” Aș vrea doar să-ți reamintesc că lumea deja s-a schimbat prin simplul fapt că te-ai născut. Prezența ta a schimbat deja viața oamenilor care te înconjoară. Sunt convins că a fost o schimbare în bine. Continuă să-ți faci treaba.
PS. 2 - Am publicat o carte. Este un ghid destinat celor care vor să facă o schimbare în viața lor și au nevoie de o hartă în acest sens. Dacă știi prieteni sau colegi care ar avea nevoie de un asemenea ghid, te rog să le trimiți linkul de AICI. Poate reușim să le fim de folos.