Înainte de Crăciun

Înainte de Crăciun

„Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate cele

Ce mi le-ai dat pe pământ și-n stele.”

Tudor Arghezi

Ce ciudat! În fiecare an, înainte de Crăciun, spiritele se aprind. Răbdarea devine „specie pe cale de dispariție”, timpul se scurtează, nervii se aprind și venele pulsează mai tare decât în orice perioadă a anului. Din când în când auzim „de Crăciun, fii mai bun!” Imediat apare și răspunsul sarcastic: „în restul anului poți să fii...” Dar anul acesta, ca niciodată, aceste tensiuni ajung la cote de neimaginat.

Când mă lovesc de asemenea tensiuni, îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o cu un prieten la scurtă vreme după ce îi murise tatăl. Nu era trist. Trăia cu o împăcare pe care nu am înțeles-o. Stătea cu privirea pierdută prin cine știe ce orizonturi și spunea: „Uite, azi e soare, e o zi frumoasă cu cer senin. Tatăl meu era cu noi acum câteva zile, dar acum nu mai e aici. Ai zice că a ratat ocazia să trăiască o zi atât de frumoasă. Dar câtă lume nu trăiește această zi splendidă și nici măcar nu o observă? Oricum, eu sunt convins că ceea ce trăiește el acum e depășește închipuirea noastră.” Și a zâmbit ca un om care ascunde un secret imposibil de explicat.

După ce am auzit aceste cuvinte, am început să simt căldura soarelui, să văd albastrul cerului, să simt parfumul aerului de martie. Nici nu le observasem. În ziua respectivă văzusem telefonul de câteva sute de ori, auzisem câteva zeci de claxoane și mă războisem în mintea mea cu o armată de oameni pe care nici măcar nu-i cunoșteam. Doar câteva fraze din gura prietenului meu m-au trezit și parcă mi-au ridicat de pe cap straturi întregi de ceață.

Cât de ușor uităm de darurile pe care le primim zilnic! Faptul că ne ridicăm în picioare, că putem vedea chipurile celor dragi, că putem auzi sunete sau că putem să ținem în mâna noastră mâna cuiva. Cum facem ca, din viața asta atât de complexă, să fim atenți numai la suprafața sclipicioasă, la gălăgia stridentă și la nimicurile trecătoare? Cum de pierdem din vedere tocmai esențialul?

Dacă pregătirile pentru Crăciun te forțează să alergi de colo-colo, gâfâind dintr-un magazin în altul, fă-ți un cadou: petrece 15 minute pentru tine! Intră într-o cafenea sau într-o cofetărie și privește oamenii din jur savurându-ți băutura sau desertul preferat! Mergi la o librărie și răsfoiește cărțile cu povești! Lenevește pe un fotoliu sau într-un pat timp de 15 minute ascultând muzica aia care îți trezește amintirile cele mai plăcute. Evadează într-una dintre aceste amintiri. Ești om! Ai nevoie să-ți aduci aminte de tine! Să te reconectezi la minunea din sufletul tău! Da! DA! Să te reconectezi la MINUNEA din sufletul tău!!! Ai grijă de această mină de aur! Strălucirea ei este cea care luminează viața ta și a celorlalți! Nu o ascunde după „responsabilități” și teancuri infinite de „to do lists”!

Într-o discuție cu un profesor drag, acesta mi-a spus: „Soarele strălucește și dacă noi nu-l observăm.” Dar îmi permit o întrebare, așa cum pun copiii: Dar dacă soarele ar vrea să ne vadă și el pe noi strălucind? Dar dacă strălucirea noastră l-ar încuraja și pe el să lupte cu norii sau să-i facă să fie mai spectaculoși?

Te îmbrățișez cu mare drag și îți doresc putere și strălucire în eforturile tale de a înfrumuseța lumea!

CRĂCIUN CU BUCURIE ȘI MULTĂ DRAGOSTE!

Ștefan


PS 1 - Îți scriam data trecută că încep o serie de reel-uri pe Social Media. Le poți urmări la adresele de mai jos. Dacă îți plac și le consideri a fi de folos, te rog să le împărtășești cu cei dragi.

PS 2 - În luna ianuarie plecăm din nou la drum prin țară. Te invit pe pagina de mai jos, unde vei găsi programul nostru pentru perioada următoare. Poate ne vedem din nou în sălile de spectacol. www.rotarientertainment.ro

Created with MailerLite