Hai să ne odihnim

Antoine de Saint-Exupery

Ai trecut pe lângă vreo școală sau vreo grădiniță zilele astea? Copii, părinți, fotografii, flori, emoții, exuberanță și entuziasm. Da, și trafic blocat, dar ce să-i faci!?

Dar ai avut oare norocul să vezi ce se întâmplă când se termină programul în aceste zile de început? Cum vin părinții, mai ales mamele, și își îmbrățișează puii și îi copleșesc cu întrebări: „Cum a fost? Te-ai distrat? Ți-a plăcut de doamna? Cu ce colegi te-ai jucat? Câte fete și câți băieți sunt? Ce jucărie ți-a plăcut cel mai mult? Ce ați mâncat astăzi?”

Cei mici povestesc, ușor zăpăciți, ca și cum ar fi picat de pe o altă planetă. Atunci mamele îi iau grijulii de mână și, folosindu-se de toate „instrumentele de mamă”, aștern pacea în sufletele lor fragile: „Ai avut o zi grea astăzi! Probabil că ai obosit. Hai să mergem să ne odihnim! Sunt mândră de tine! Bravo!!!”

Acum te rog să te oprești și să recitești aceste propoziții. Uite, le pun aici din nou:

„Ai avut o zi grea astăzi! Probabil că ai obosit. Hai să mergem să ne odihnim! Sunt mândră de tine! Bravo!!!”

Tu când ți-ai spus ție însuți/însăți aceste vorbe ultima dată? Când ai prins ultima oară de mână acel copil vulnerabil care este în tine? Cât timp a trecut de când l-ai mângâiat pe cap, încercând să-l liniștești spunându-i: ai obosit puțin acum. Să ne odihnim! Sunt mândru/mândră de tine. Bravo!

Nu crezi că ar fi momentul să o faci? Știu că sunt dead-lineuri, că sunt proiecte, că toată lumea trage de tine sau că ai ambiții mari. Știu că așa este lumea „oamenilor mari”. Și eu fac parte din ea și caut soluții să fac ziua mai lungă de 24 de ore. Și eu, seara, abia dacă ma știu cum mă cheamă. Și îmi vine să mă urc pe pereți pentru că trebuie să depun un efort mult mai mare decât credeam că e necesar pentru… orice!

Tocmai de aceea, îți spun eu aici (poate nu ți-a spus nimeni de curând): Bravo! Ai toate motivele să fii mândru/mândră de tine! Bravo! Chiar dacă o mai dai în bară din când în când, ești încă în luptă. Și asta este un succes extraordinar. Bravo! E greu, dar ceea ce faci este felul tău de a te ruga, de a crea, de a avea grijă de ceilalți, de a face o lume mai bună pentru cei care vin după noi. Bravo! E dificil, dar știi că „aurul în foc se lămurește.”

Eu îți mulțumesc pentru că încă lupți. Mulțumește-ți și tu! Să ai mai multă încredere și răbdare cu tine. Ai toate motivele să o faci.

Te îmbrățișez cu drag!

Ștefan
:)