Dă-l afară pe individ!

Rumi

Veronica era asistentă la un spital din București. Avea cearcăne adânci datorită turelor de noapte și, pe vremea aia, salariul îi ajungea doar cât să plătească facturile, nu și pentru alte cheltuieli. Era căsătorită cu Sebi, jandarm, fost sportiv de performanță, bărbat înalt cu părul des, care câștiga ceva mai bine.

Cei doi erau căsătoriți de vreo 4 ani. Căsnicia lor era departe de a fi povestea de dragoste pe care și-o imaginaseră pe vremea când făceau pregătirile de cununie. Veronica și Sebi și-au adunat banii primiți în dar la nuntă și au cumpărat un apartament. Au fost nevoiți să facă și un împrumut la bancă. Pentru că ratele strigau din cutia poștală în fiecare lună, ea a acceptat primul job pe care l-a găsit, într-un spital de stat, chiar dacă era foarte dificil și prost plătit.

Sebi nu prea înțelegea cum stă treaba cu schimbul 3 și cu orele lucrate peste program. În activitatea lui de jandarm foarte rar se întâmpla ca vreo galerie agitată de fotbal să-l țină ocupat peste cele 8 ore de lucru. Sebi a început să fie din ce în ce mai suspicios până când căpătase un obicei nou: o suna pe Veronica la fiecare oră. Nu ca să-i spună cât de mult o iubește, ci pentru a afla răspuns la întrebările: „Unde ești?”, „Ce faci acum?”, „Cu cine ești?” și altele. Asta era pe vremea când telefoanele aveau ecrane mici și butoane mari. Veronica nu îi putea trimite fotografii sau să-i dea „share location”.

Într-un timp foarte scurt Sebi a devenit un soț obsedat de control. Voia să primească, ca la Jandarmerie, un raport zilnic detaliat în care Veronica era chestionată despre ce a făcut, cu cine s-a întâlnit, ce a vorbit, de ce a durat atât de mult să ajungă la spital și de ce a întârziat pe drum spre casă? Veronica era obligată să-l sune când pleca de la lucru și, dacă el nu era acasă, să-l sune de pe telefonul fix imediat cum intra pe ușă. Dacă Doamne, ferește!, era un ambuteiaj în trafic, Veronica avea să sufere ore întregi de interogatorii. Din fericire (să-i zicem… un fel de fericire…), Sebi nu era agresiv fizic.

Ai ghicit, căsnicia lor nu a durat mult. În ciuda programului foarte strict, Veronica s-a oprit într-una din zile la un avocat și, după câteva luni întunecate, a reușit să iasă din această relație care îi săpa riduri adânci pe față.

Ciudat personaj acest Sebi, nu-i așa? Cum s-ar spune astăzi, un „control freak”. Nu trebuie să privim prea mult fișa lui psihologică pentru a înțelege că la rădăcina acestui comportament se află frica. O frică uriașă care se manifesta prin lipsă de încredere, dispreț, orgoliu inflamat și altele. Sebi era ca un copil mare aflat mereu într-o criză de tantrum, doar că nu se trântea pe jos urlând în gura mare, ci răscolind cu întrebări banalitatea oricărei zile de lucru, căutând mereu dovezi că este trădat, înșelat, trecut pe locul 2. În căsnicia lor, Sebi căuta mereu acel ceva care nu funcționează, care poate duce la dezastru, la suferință. Iar această căutare crea o suferință continuă. Sebi nu încerca să vadă binele din căsnicie, ci era programat să identifice (sau să inventeze) fantasme hâde.

Înainte de a-l judeca prea aspru pe Sebi, vezi dacă portretul lui nu îți este familiar. Eu, de exemplu, de multe ori am făcut exact ca Sebi în relația cu mine. Mi-am vânat greșelile, mi-am hiper analizat momentele în care am dat-o în bară și le-am exagerat în mintea mea până la paroxism. Eu am un Sebi în subconștient care mă controlează în mod obsesiv și mă pune să despic firul în 4000. Știu și cum s-a cuibărit în mintea mea: i-am dat prea multă atenție.

Dacă și tu ai un Sebi în subconștient, dacă și tu te judeci continuu chiar și pentru cea mai mică eroare, va trebui să iei taurul de coarne și să-l muți pe Sebi în stradă, adică să-l dai afară din mintea ta. Pentru că nu te lasă în pace să te bucuri de viață, să crești, să încerci ceva nou, să ai relații firești cu ceilalți oameni. La un moment dat, din cauza lui Sebi, nu poți să mai vezi binele din tine, ci doar ceea ce nu funcționează. Tot el nu-ți permite să greșești și să înveți din greșelile tale. Nu-i da putere lui Sebi să-ți controleze gândurile și emoțiile!

Tu ești mai tare decât el și sunt sigur că ai capacitatea de a descoperi frumusețea în orice lucrușor care îți iese în cale. Sunt convins că vrei să te bucuri și să-i ajuți și pe alții să se bucure de aventura asta a vieții, cu tot ce înseamnă ea: încercări, reușite, eșecuri, lecții, lacrimi de bucurie sau tristețe.

Știi și tu că nimeni nu are voie să închidă îngerii în colivie. Așa că întinde-ți aripile și bucură-te de minunăția zborului! Lasă frumusețea și talentul tău să lumineze lumea. Lasă-l pe Dumnezeu să lucreze prin tine, să facă din tine un instrument prin care El va aduce încântare în acest univers.

Te îmbrățișez cu drag!

Ștefan :)