Cum să-ți iei o micro-vacanță și de ce

„Ceea ce realizăm în interiorul nostru va schimba realitatea exterioară.” - Plutarch

Sper din toată inima ca acest mesaj să te găsească în vacanță. Poate pe plajă, poate în răcoarea unei păduri. Sau acasă, cu oameni dragi, fără griji sau gânduri care să-ți răscolească mintea.

De obicei, vara fug de căldură într-un sat de munte, undeva între Bicaz și Lacul Roșu. Acolo am evadat și în vara lui 2022, când, prin televiziuni, oameni exaltați discutau dacă ar fi cazul să purtăm mască… chiar și când ne bălăcim la mare, în concediu. Îți amintești?

În acea vară, în sătucul de lângă Bicaz, mai erau încă ciobani care ieșeau cu oile, și văcarul satului încă ducea vacile la păscut pe deal. Când i-am văzut, ceva m-a uimit (aproape m-a scandalizat): nu purtau mască. Erau singuri, în vârful dealului, înconjurați doar de animale. Țăranii din curțile lor la fel… le vedeam fețele. Zâmbeau. Trăiau. Erau relaxați.

Mi-au trebuit două zile să-mi dau seama: nu cu ei era „problema”. Mintea mea era cea afectată. Eu trăiam într-o lume a amenințărilor, ei într-una a firescului. Eu vedeam pericole. Ei vedeau motive de sărbătoare.

De ce? Uite ce spune Barbara L. Fredrickson în „The Broaden-and-Build Theory of Positive Emotions”:

„Emoțiile negative ne programează creierul să acționeze într-un anumit fel – ne restrâng gama de acțiuni. Totul devine despre supraviețuire și nimic altceva nu mai contează.

Dacă permitem emoțiilor negative să ne controleze, acționăm pe pilot automat – în modul de criză – și ni se îngustează orizontul.

Emoțiile pozitive, în schimb, ne deschid mintea, ne permit să vedem mai multe opțiuni și să construim abilități noi.

Când te simți bine, vezi mai mult bine. Și devii generator de bine.”

Dacă aș fi avut o bască, aș fi dat cu ea de pământ și mi-aș fi tras o palmă peste frunte. Totul ține de emoțiile pe care le trăiești. Totul se construiește pe temelia asta.

Partea amuzantă? Eu studiasem deja lucrurile astea! În acel an. Citisem. Dădusem examen. Știam teoria la perfecție. Și totuși, nu înțelegeam cum de țăranii aceia – unii cu patru clase și o vacă parcată la gard – trăiau atât de autentic ceea ce eu abia pricepeam din cărți. Vai de pălăria mea!

Ți-am spus la început că sper să te găsesc relaxat. Dar dacă nu ești, te rog: fă ceva pentru tine. Chiar acum.

Pentru următoarele 30 de minute, ia-ți o micro-vacanță. Chiar dacă ești la birou, în trafic, la supermarket sau prin registre contabile. Închide ochii, așază-te comod, pune o muzică frumoasă, respiră adânc și pleacă – cu mintea și cu sufletul – în locul tău preferat. La munte, la mare, la țară… sau printre oile vecinului meu de lângă Bicaz.

Pentru că atunci când te simți mai bine, vezi mai bine. Iar dacă îți hrănești inima cu bine, îl vei răspândi în jur. Iar cei din preajma ta vor fi mai liniștiți, mai senini. Asta e puterea unui micro-concediu: e dar pentru tine și dar pentru ceilalți.

Hai! Evadează! Fugi pentru 30 de minute! Bucură-te și oferă bucurie!
E atât de multă nevoie de asta. Mai ales acum. Vezi și tu câtă harababură e în viețile tuturor...

Fii tu o unitate de prim ajutor emoțional.
Un fel de SMURD care răspândește zâmbete și încredere.
Un „brancardier” de suflete, care pune perfuzii cu voie bună și curaj.

Sunt convins că ai de unde.

Îți mulțumesc că în fiecare zi ești o rază de lumină în viețile celor din jur. 💛

Te îmbrățișez cu drag,
Ștefan

P.S. 1 – Pentru că tot veni vorba de vacanță (și poate ai puțin timp liber), îți recomand cartea „Fără limite” de Jim Kwik. Este o lectură ușoară, dar bună, despre cum să-ți optimizezi memoria, atenția, capacitatea de învățare și viteza de citit. E, de fapt, o invitație la învățare continuă – adică la fericire pe termen lung.

P.S. 2 – Ai văzut filmul „Dealt”? E despre un iluzionist orb care face trucuri incredibile cu cărțile de joc. Totul e în degetele lui – în dexteritatea antrenată obsesiv, ani de zile. Caută-l când ai nevoie de o infuzie de performanță și o mentalitate de neoprit.