„Nu toți cei care evadează fug. Unii se înalță.” - Anonim
Ai trăit vreodată o pană de curent într-un hipermarket?
E o experiență... interesantă. Mai ales dacă se întâmplă ziua. Dacă n-ai pățit-o, lasă-mă să-ți povestesc:
Într-o secundă, se oprește muzica, lumina aia albă se stinge, rămâne doar lumina naturală ce pătrunde timid prin luminatoarele din tavan. Nu te panichezi — nu e nimic grav. Dar ceva se schimbă în atmosferă.
După câteva secunde, se întâmplă ceva și mai neobișnuit:
auzi liniștea
îți auzi gândurile
Da, alea proprii. Erau tot acolo, doar că nu se mai auzeau din cauza muzicii vesele și anunțurilor care-ți induceau convingerea că ești un șeic petrolist cu conturi cât tot PIB-ul Elveției.
Apoi, te uiți la rafturi. Produsele nu mai strălucesc. Fără lumina aia agresivă, par niște ambalaje cuminți, înghesuite. Nimic „glam”.
Și, brusc, te uiți în coșul de cumpărături:
Cine-a pus toate prostiile astea aici?!
Mintea ta, timidă dar hotărâtă, începe să-ți șoptească:
– „De asta chiar n-am nevoie.”
– „Poftim, uite pe ce dau banii…”
Reduci coșul la jumătate, capeți claritate și pleci spre casă cu un soi de siguranță nouă. Ești ca Neo ieșit din Matrix. Cu fruntea sus.
– Fie pornesc ei curentul, fie plec. Nu mor fără șervețele parfumate.
Dar fix când ajungi aproape de case... se aprind luminile.
Muzica revine. Anunțurile încep iar: oferte, vacanțe, promoții, asigurări.
Produsele redevin fotomodele în lumina reflectoarelor. Matrixul revine.
Plătești. Lași o mică parte din salariul tău unor multinaționale vesele și ieși.
Bravo! Ești un supraviețuitor al realității fluorescente!
Dar... nu-i așa că întreaga poveste e mai mult decât o întâmplare banală?
Dacă ai opri, măcar din când în când:
– muzica veștilor proaste,
– anunțurile stridente,
– și titlurile care-ți spun cum „trebuie” să trăiești…
... nu-i așa că vița ar căpăta o altă dimensiune?
Imaginează-ți nu doar că ieși dintr-un hipermarket, ci decolezi.
Îți vezi viața de sus. Lumea. Galaxiile. Universul.
Fără să trebuiască să fie „util”, „productiv” sau „vândut la ofertă”.
Ce-ar fi să ieșim din acest hipermarket de idei, frici și comportamente?
Cineva a pus niște valori pe rafturi și ne tot spune:
Gândește asta. Simte frica aia. Nu uita să trăiești după oferta X.
Hai să ne luăm pauza. Pauza care poate salva tot.
Într-una dintre scrisorile trecute ți-am propus întrebarea: Care sunt 3 lucruri care-ți aduc bucurie?
Azi, întrebarea e:
Când le treci în agendă?
Mâine de la 14:00? Joi la 18:30? Zilnic, 30 de minute?
Poți numi (defini) acel segment de timp cum vrei:
„Evadarea mea”
„Templul minții mele”
„Lecția de săniuș”
„Bula cu fericire”
...atâta timp cât îl trăiești.
Poate o să întrebe cineva:
– „Băi, zănaticule, tu nu vezi ce se întâmplă în lume? Crize, război, pandemii, frici?”
Ba da. Le-am văzut:
2008 – criză financiară.
2020 – pandemie.
2022 – război.
2024-2025 – haos politic, social, economic.
Între timp, unii și-au pierdut sănătatea, alții pe cei dragi.
Totuși, aceeași soluție ni se oferă: ia ceva de pe raft și speră c-o să-ți treacă.
Ei bine, eu propun altceva:
Să ieșim dintre rafturi, măcar din când în când.
Pentru că, în acea liniște, vom descoperi fiecare soluția noastră.
—
🎯 Deci... ai scris în agendă? Când evadezi? Unde? Cu cine?
🎯 Și cum poți ajuta pe cineva drag să-și găsească propria cale de evadare?
Pentru că știi deja: e mai fain în gașcă.
Îți mulțumesc că faci lumea asta mai frumoasă prin entuziasmul și dorința ta de a trăi cu mintea liberă.
Te îmbrățișez cu mare drag,
Ștefan
P.S. 1
Văd acum un serial încântător: „De la Farasa spre cer”, despre viața Sfântului Paisie Aghioritul.
Nu-i vreo capodoperă cinematografică, dar e ceva bun și curat în povestea asta. O lecție profundă de evadare într-o lume plină de distrageri. O evadare către ceea ce contează cu adevărat.
P.S. 2
Îți recomand o carte minunată: C.S. Lewis – „Departe de planeta tăcută”.
Un amestec de SF, filosofie și teologie.
O evadare într-un univers care-ți oferă un alt fel de a înțelege viața. Lectură și călătorie plăcută!