Cine suntem cu adevărat?
„Nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală. Suntem ființe spirituale care trăiesc o experiență umană.” Pierre Teilhard de Chardin
Am citit într-una dintre cărțile profesorului Constantin Dulcan despre un experiment realizat cu mai mulți ani în urmă. O mostră din ADN-ul unui om era analizată într-un laborator din America, iar o altă mostră de la același donator a fost dusă într-un laborator din Asia. Cercetătorii au observat că, atunci când exercitau o formă de presiune asupra uneia dintre cele două mostre, se înregistrau reacții și la cealaltă, ca și cum ambele erau influențate simultan de același factor, deși se aflau la mii de kilometri distanță. Ca și cum ar fi comunicat.
Când am citit aceste lucruri, am fost profund uimit. Doar că, peste uimirea mea, s-a așezat viața: evenimente, facturi, pandemia, tensiuni sociale, blocaje în trafic, sărbători și privegheri – tot ce putea viața să mai pună pe tavă.
Recent, am dat peste un interviu cu un alt cercetător foarte cunoscut, Gregg Braden, care vorbește despre experimente asemănătoare. Nu le descriu aici, pentru că mi-ar lua prea mult timp. Însă concluzia lui – susținută și de profesorul Dulcan – este că ADN-ul nostru ascunde o taină atât de complexă, încât mintea analitică încă nu o poate înțelege pe deplin. Și atunci apelăm la explicațiile celor care vin din sfera spirituală. Ne amintim, de exemplu, că „trupul este templul Duhului Sfânt”. Braden susține o teză care depășește limitele științei: „Omul este o ființă divină”, în sensul că avem capacitatea de a ne depăși limitele impuse de diverse sisteme de gândire – fie ele culturale, științifice sau filosofice.
Pe la începutul anilor 2010, juriul unei expoziții de arhitectură și materiale de construcții din Elveția a declarat că o anumită combinație de pământ lutos, apă și resturi vegetale reprezintă cel mai ieftin și ecologic material de construcție. L-au și premiat. Doar că, la noi, chirpiciul se folosește de sute de ani. La fel, teza lui Gregg Braden confirmă ceea ce auzeam de la bunici: „Suntem aici în trecere. Acasă este dincolo. Dar acasă mergem cu sufletul.”
Cred că și noi, și cei care analizează în laborator mostrele de ADN privim aceeași realitate, doar din unghiuri diferite. Omul este, cu adevărat, o ființă care poartă în el o parte divină. Iar această parte divină este un privilegiu, pentru că ne dă capacitatea de a înțelege, de a pune cap la cap, de a imagina și de a crea lucruri noi. Tind să cred că încă nu am înțeles cu adevărat această putere minunată pe care o avem. Pe de altă parte, avem și o responsabilitate: să avem grijă de această parte divină din noi. E ca un dar pe care trebuie să-l păstrăm cu sfințenie, dar și să-l dezvoltăm și să-l folosim pentru a contribui la această uimitoare Creație.
Ca să nu complic lucrurile prea mult (pentru că, la un moment dat, știința, teologia și filosofia încep să fuzioneze), vreau să subliniez o singură idee: când îți asumi condiția de ființă spirituală, care poartă o inteligență divină, frica dispare, iar problemele cotidiene devin mici și lipsite de importanță. Mai mult decât atât, începi să îi privești pe ceilalți oameni în adevărata lor esență: ființe purtătoare de divinitate. Sigur, unii nu își asumă această condiție sau poate nici nu vor să o recunoască – vine, cum scriam mai sus, cu anumite responsabilități. Oricum ar fi, parcă te porți altfel cu oamenii când înțelegi aceste lucruri. Relațiile cu ei, chiar și cu cei mai dificili, capătă o altă lumină.
Știu că realitatea poate fi dezarmantă, mai ales în ceea ce privește relațiile umane. Dar, cu răbdare și cu această convingere (că omul poartă în el divinitatea), cred că putem porni într-o călătorie fascinantă. O aventură prin care să descoperim acest miracol din noi și apoi, ca niște mentori, să-i ajutăm și pe alții să-l descopere. Iar pe acest drum, cum spunea Marcus Aurelius, nu avem decât două opțiuni: „Oamenii sunt născuți unul pentru altul. În consecință, ori îi educi, ori îi suporți.”
Te îmbrățișez cu mare drag și îți urez să ai putere și încredere în eforturile tale de a face această lume mai bună și mai frumoasă!
Ștefan
PS 1 – Pe 29 martie, voi organiza la Sala Dalles din București un atelier-spectacol: Emoțiile sub control. Fii stăpân pe universul tău! Este un program de dezvoltare personală destinat celor care vor să înțeleagă mai bine cum emoțiile ne influențează viața și cum putem învăța să le controlăm pentru a ne menține echilibrul în această lume tot mai solicitantă. Voi reveni cu detalii săptămâna viitoare.
PS 2 – Nu uita că de acum ne găsești sub numele Teatrul Rod București. Suntem activi pe Facebook, Instagram și TikTok și te invit să ne urmărești, pentru că în curând vom anunța noile plecări prin țară.
