Cele 2 forțe care ne conduc deciziile

„Plăcerea și durerea sunt două fețe ale aceleiași monede numită viață.” – Friedrich Nietzsche

Prima zi la facultatea de teatru a fost de neuitat. Profesorul de an ne-a spus că noi suntem „aleșii”, că „zeci și sute au rămas pe dinafară”, că cei care au intrat „fără taxă” să nu se culce pe-o ureche, pentru că „cei cu taxă abia așteaptă să vă ia locul”. A subliniat de mai multe ori: „Sper să rezistați, concurența e mare, lupta e pe viață”.

Foarte „încurajator” și potrivit pentru o facultate care ar trebui să-i învățe pe tineri să aducă frumusețe pe scenă, nu-i așa? Cu mintea de atunci, am crezut tot ce a spus. Nu aveam capacitatea să pun la îndoială vorbele lui.

Mi-am asumat noul rol: muncitor sârguincios, luptând cu o concurență invizibilă, speriat că cineva o să-mi ia locul. Nu realizam că exersam, de fapt, un comportament deja instalat în sistemul meu de operare: „Luptă ca să nu pierzi! Luptă ca să reziști! Ceilalți sunt potențialii tăi inamici!”

Așa cum probabil ți-ai dat seama, au urmat mulți ani de strădanie fără împlinire. De fiecare dată când aveam un succes, bucuria dura cel mult 20-30 de minute. „Suflarea concurenței” se simțea în ceafă. Iar de eșec eram speriat ca de moarte. Pentru că... înelegi, concurența venea din urmă cu pas grăbit. Așa am petrecut primii ani de profesie: în stres și încordare.

Mult prea târziu am descoperit cele două forțe care motivează cu adevărat un om: plăcerea și durerea.

• Plăcerea apare atunci când ceva ne atrage: un ideal, un vis, o dorință, o relație.
• Durerea este emoția de care fugim: o amenințare, o pierdere posibilă, o schimbare nedorită.

Zilnic pendulăm între plăcere și durere. Profesorul meu a ales să ne motiveze prin frică. Dar studiile arată că motivația durerii nu este de durată. Pe termen lung, motivația plăcerii este mai puternică. Acesta este și motivul pentru care centrele comerciale ne ademenesc cu stimuli vizuali și olfactivi cuceritori și nu cu angajați care să ne arate biciul dacă nu cumpărăm de la ei. Dar cu siguranță ai cunoscut oameni care, pentru o viață mai bună, pentru binele familiei, muncesc cu pasiune ani în șir.

Ideal ar fi să calibrăm cele două forțe. De exemplu, de ce s-ar lăsa cineva de fumat?

• Pentru a avea mai multă energie și sănătate, ca să se bucure de viață alături de cei dragi (plăcere).
• Pentru a evita boli grave care pot provoca moartea prematură (durere).

Este adevărat, acest „dans” între cele două forțe trebuie asumat. Altfel, motivația rămâne doar o poveste frumoasă din cărți de dezvoltare personală.

Mai e nevoie de un ingredient-cheie: atenția. Aminteam în scrisorile trecute că atenția este o formă de energie. Cu cât îți focalizezi mai mult atenția pe ceea ce te atrage („plăcerea”) și pe ceea ce vrei să eviți („durerea”), cu atât ai mai multe șanse să le folosești ca aliați.

Privește cu claritate idealul pe care îl ai! Privește ceea ce te sperie direct între ochi! Nu evita confruntarea. Nu te refugia în social media. Un bau-bau ascuns sub preș rămâne tot un bau-bau. Încetează să fugi de el și privește-l în față.

Atunci se va întâmpla ceva minunat: creierul tău își va face o hartă a alegerilor, a acțiunilor și a comportamentului necesar pentru a atinge ceea ce îți dorești și pentru a evita ceea ce nu vrei în viața ta.

E simplu, te rog să mă crezi. Partea mai dificilă e doar cea cu atenția, mai ales în epoca asta, când social media îți răscolește și ultimul cotlon neuronal. Dar nu te descuraja! Visele tale sunt importante atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.

De ce? Pentru că tu ești un model pentru cei din jur. Pentru că luptele tale, chiar și cele pierdute, sunt cea mai bună formă de mentorat. Mergi înainte! Nu depune armele! Lumea de azi are nevoie de lideri care să-și asume și vânătăile, și victoriile.

Te îmbrățisez cu drag și îți urez mult succes în eforturile tale de a face lumea asta mai bună!

Ștefan