Cea mai importantă operă

"Viața nu este despre a te descoperi pe tine însuți. 

Viața este despre a te crea pe tine însuți." — George Bernard Shaw

Iată o idee veche, din Antichitate: cultura este ca agricultura. Adică, pentru o recoltă bogată, ai nevoie de semințe sădite într-un sol fertil. Dacă vrei să trăiești o viață împlinită, trebuie să ai grijă de mediul spiritual (cultural) în care „te sădești”.

Să explicăm puțin. Atunci când vorbim despre „cultură”, ne referim la tot ceea ce este creat de om, adică la tot ceea ce este artificial. În linii mari, cultura reprezintă tot ceea ce nu este natură.

Cultura este și ceea ce primim din partea mediului în care trăim: idei, comportamente, valori etc. În acest mediu, în această grădină în care ne-am ridicat dintr-o sămânță, cultura (altfel spus, nutrienții pe care îi primim din jurul nostru) ne determină și convingeri. Convingerile sunt acele lucruri pe care le considerăm ca fiind adevărate, pe care nu le contestăm și pe care le apărăm cu înverșunare.

Pe scurt, ne naștem ca niște plăntuțe într-un perimetru de pământ. Acel pământ are diferite resurse: unele moștenite, altele create de noi sau însușite de la alții. Primim aceste resurse și creștem cu ele. Dacă avem sol bun la rădăcină și resurse curate, creștem mari și frumoși. Facem flori colorate și roade bune. Dacă avem pietre la rădăcină și resurse toxice, creștem strâmb, chinuit, și roadele noastre vor fi amare. E destul de simplu.

Mintea omului lucrează cu ceea ce primește. Rostogolește pe potecile neuronale tot ceea ce ne intră prin simțuri (urechi, ochi, senzori tactili, gustativi sau olfactivi). Mintea nu poate să rețină chiar tot ceea ce primește. Pune informațiile în sertare, pe rafturi și face scurtături, adică pune etichete ca, mai apoi, să găsească repede ceea ce a înmagazinat.

De exemplu: când m-am întâlnit ultima dată cu o pisică, m-a zgâriat. Pisică = potențial de rană pe mâini - informație pusă pe raftul X34. Am mai aflat că pisicile care umblă pe maidan poartă diferiți paraziți. Maidan + pisică + paraziți = potențial pericol - informație pusă pe raftul H785. Într-o zi cu soare văd o pisică prin parc. Mintea scoate imediat de pe rafturile X34 și H785 informațiile, face o sinteză și îmi generează gândul: „Pisica asta vagaboandă sigur are paraziți pe care mi-i poate da, în cazul în care mă zgârie, pentru că, știu eu, pisicile zgârie chiar dacă par blânde și neajutorate. Cel mai bine ar fi să mă țin departe de ea.”

Bietele pisici nu au nici o vină pentru ceea ce ne tropăie prin neuroni. Problema este cum de au ajuns acele informații pe rafturile minții noastre.

Cele mai multe informații, cum am scris mai sus, provin din grădina în care am crescut: familie, copilărie, școală, colegi, societate, cărți, filme, știri, „radio șanț”, profesori, internet, reviste etc. Așadar, suntem influențați de mediul în care trăim. Pe de o parte, acest lucru seamănă cu o condamnare: suntem programați de mediu și cu greu putem privi dintr-o altă perspectivă, ca și cum am fi captivi într-un Matrix. Dar este și o oportunitate: putem schimba, influența și ajuta mediul să evolueze. Sună dificil, dar nu este. Atâta vreme cât trăiești cu o nemulțumire față de ceea ce ți se întâmplă, automat provoci limitele mediului. Doar să nu te lași dominat de frustrare, ci să o folosești. Ca Neo din Matrix.

Deci, ce putem face? Mai știi proverbul „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești!”? Adică, spune-mi care sunt prietenii tăi ca să-ți spun cum vei ajunge. Înlocuiește cuvântul „prieteni” cu valori. Adică: spune-mi ce valori te înconjoară, ce idei îți circulă pe la urechi, ce informații devin hrana ta mentală și îți voi spune ce vei gândi, ce vei produce, cum te vei comporta. Și mai simplificat: „devenim ceea ce consumăm”. Mintea transformă în comportament materia primă (informații, idei, modele) pe care i-o dăm în fiecare zi. Ființa noastră se va simți mai bine sau mai rău în funcție de hrana spirituală pe care i-o oferim. Dacă ne hrănim cu „junk-information”, vom trăi un fel de „junk-life”. Dacă ne ordonăm dieta mentală, atunci ființa noastră va deveni o floare frumoasă din grădină.

Spus altfel: dacă vrei să produci o schimbare asupra propriei persoane, schimbă-ți „prietenii”. Schimbă-ți mediul, stabilește relații cu modele, cu viziuni, cu idei care să te ajute să crești. Evită discuțiile și informațiile care provoacă frică, indignare și frustrare și hrănește-ți mintea cu acele lucruri care îți oferă o perspectivă mai bogată asupra vieții. Pune pe rafturile minții tale experiențe și idei care te vor ajuta să ai o perspectivă mai largă asupra vieții.

De ce să faci toate astea? Pentru că lumea de azi e înecată în descurajare. Pentru că avem o putere uriașă de a schimba universul în care trăim și, mai ales, pentru că cei din jurul nostru au nevoie de sprijin și de încurajare. Nu trebuie să renunți la propriul drum ca să devii propteaua de sprijin pentru ceilalți. Ci ai grijă de mintea ta, concentrează-te pe creșterea ta și vei deveni o inspirație pentru ceilalți. Întinde o rădăcină spre alte soluri și vei crește cu fața către soare. Crescând, îi vei ajuta pe cei dragi, oferindu-le un model. Încet-încet, vei înfrumuseța grădina, vei schimba mediul, vei deveni o forță de influență, sprijinind unicitățile din jur să-și descopere potențialul. Curaj!

Fii bucurie! Fii inspirație! Fii dragoste!

Te îmbrățișez cu drag!

Ștefan

PS. 1 - Cea mai bună pedagogie este fapta. E mult mai eficient să faci ceva de valoare decât să vorbești despre valoare. Doar crescând și lucrând constructiv vei deveni o inspirație pentru ceilalți și îi vei ajuta să crească.

PS. 2 - Ai grijă de mintea ta! Ai grijă de ființa ta emoțională. Informațiile și emoțiile cu care te hrănești zilnic (pe care le trăiești) vor deveni gândurile, ideile și acțiunile tale de mâine.