Ce am sădit în inimile celorlalți - despre Ilina Pârvu


Ce am sădit în inimile celorlalți - despre Ilina Pârvu

„Nu rămâne nimic în urma noastră. Nici avere, nici carieră, nici faimă. Doar dragostea pe care am sădit-o în inimile celorlalți.

Acesta este singurul mod prin care putem trăi dincolo de existența noastră biologică: în inimile celor dragi.” - Anonim


În fotografia pe care o vezi mai sus este Ilina, o veche prietenă din București. Am cunoscut-o cu mulți ani în urmă. Termina liceul și intrase la Politehnică, dar, cum nu-i plăcea facultatea, lucra part-time la compania de teatru la care eram și eu atunci. Ea învăța repede cam tot ce ținea de tehnică și ne ajuta cu partea de sunet și lumini la spectacole. Practic, când intram pe scenă, știam că Ilina era la butoane și știa exact ce avea de făcut. Din punct de vedere tehnic, spectacolele erau deosebit de dificile, dar ea se descurca foarte bine. Era cu adevărat pasionată.

Când am făcut „Micul Prinț - spectacol pentru oameni mari”, ea ne-a ajutat cu sunetul și videoproiecțiile. Avea deja doi copii. Venea cu ei la repetiții, la spectacol și își făcea treaba cu aceeași discreție și bucurie.

Într-o zi ne-a spus că se mută din București. Ulterior, am aflat că ea și soțul ei se mută într-un sat din județul Argeș, undeva, pe un vârf de deal. Știind cum privește ea viața, mi-am spus că nu poate fi decât un colț de rai în care ea vrea să-și crească copiii.

Timpul a trecut, am mai crescut cu toții, familia ei s-a mărit. Cu toate dificultățile vieții pe care a ales-o, nu am văzut-o niciodată pe Ilina plângându-se. Ne fermeca tot timpul cu zâmbetul ei larg, chiar și atunci când orele de nesomn săpaseră riduri adânci în jurul ochilor. Era tot timpul cu un copil în brațe și cu altul de mână care plângea. Ilina era de un calm supranatural. Avea și o „armă secretă”: o credință în Dumnezeu cum cred că doar sfinții mai au.

În decembrie 2024, a răcit, apoi a făcut o gripă, care s-a transformat în pneumonie. Când și-a mai revenit, a plecat la colindat prin sat. Bătrânele singure de pe la casele vecine s-au bucurat că de Crăciun nu au fost abandonate. Doar că, în acele zile de colindat, a plouat, iar drumurile prin sat erau lungi și pline de noroi. Din toată ceata de colindători, Ilina s-a îmbolnăvit cel mai tare. Am uitat să spun: era însărcinată în luna a șaptea. Ce a urmat a fost ca un tren care merge cu viteză maximă, fără frâne, spre o prăpastie.

Pe 9 ianuarie am fost la înmormântarea ei. Da, a fost un moment trist, dar a fost trist pentru noi, cei care am rămas. Ea este între Sfinți. Sunt convins de asta. A murit pentru că nu a putut să se trateze. Și-a dăruit ultimele firmituri de putere sarcinii (copilul a fost salvat), celorlalți copii, bătrânelor din sat. Tuturor ne-a împărțit zâmbete și o inimă plină de dragoste.

Ziua de 9 ianuarie a fost splendidă. O atmosferă de primăvară ca-n povești, cu cer senin, cu păsări care cântau pe un deal care este o veritabilă gură de rai. A ales să rămână acolo, în cimitirul unui schit. Eu și câțiva prieteni am avut impresia că soțul ei va alege să revină în București, unde „sunt mai multe posibilități” pentru el și copiii lui. Dar nu. El, stâncă! Acolo și-a început viața cu ea, acolo are mormântul ei, acolo va rămâne. Nu am văzut niciodată o asemenea forță.

Povestea lor trebuie cunoscută. Pentru că cei mai mulți dintre noi ne plângem destul de repede când dăm de greu, dar nu știm cu adevărat ce este durerea. Sau avem impresia că viața noastră este dificilă, dar avem un supermarket la colțul blocului. Ori stăm cu o supărare în inimă zile întregi după o ceartă cu un coleg, când sunt oameni care privesc totul cu seninătatea celor care au inima agățată de Dumnezeu.

Ai spune că, la felul în care arată lumea de astăzi și la gradul de frică, deznădejde și materialism care ne-a cuprins mintea și sufletul, modelul de familie descris mai sus nu mai poate exista. Nu doar că există, dar este unul de la care avem de învățat. Da, viața ei a fost scurtă, dar a lăsat în urmă un model de forță, de putere, tocmai prin simplitatea, dragostea și credința ei. Până la Ilina, am crezut că toate acestea sunt doar povești adunate de prin basme. Familia Ilinei este un basm care se desfășoară astăzi, mai real decât multe dintre lucrurile care ne înconjoară.

Cuvintele mele sunt mult prea sărace și mi-ar trebui mult mai mult timp ca să-ți fac o imagine mai completă. Te rog să accesezi linkul de la sfârșitul scrisorii. Dintr-o întâmplare fericită, au fost selectați să participe la o emisiune de la Pro TV. Dacă vei viziona emisiunea, vei înțelege mai bine ce înger a fost cu noi pe pământ.

Aș vrea să nu înțelegi din acest mesaj că plecarea ei a lăsat o mare de regrete sau râuri de lacrimi. Ci un univers de speranță, de credință și de bucurie. Bucurie pentru că ea a primit acum un fel de „avansare în grad”. Probabil că Dumnezeu a văzut că Ilina voia să ajute cât mai mult și i-a spus: „Cu instrumentele tale de muritor nu prea mai ai ce să faci. Trebuie să treci la treapta de Înger sau Sfânt ca să poți ajuta și mai mult.” A primit, deci, un upgrade.

Iar pentru noi, o lecție: este posibil să faci bine în lume. Nu trebuie să scrii cea mai tare teză de doctorat, nu trebuie să descoperi un vaccin împotriva cancerului sau să inventezi cea mai eficientă centrală electrică din lume. E de ajuns să stai într-o casă cocoțată pe un deal, cu inima plină de credință, și să oferi zâmbetul tău celor cu care te întâlnești. Da, lumea se poate schimba cu un singur zâmbet.

Te îmbrățișez cu mult drag și cu speranța că ai încredere în tine că poți face această lume mai bună.

P.S. 1 - Noi ne pregătim de drumuri. Cu „Micul Prinț - spectacol pentru oameni mari” și „Nastratin - the smart comedy”. Dacă vrei să ne (re)vedem în sălile de spectacol sau dacă vrei să ne recomanzi cuiva, te rog să verifici dacă ajungem în orașul tău, accesând linkul următor: rotarientertainment.ro

P.S. 2 - Îți las aici linkul cu un fragment video unde poți afla povestea Ilinei și a familiei sale.

https://youtu.be/o5bcwpO75ro?si=aAf5u4B76QtWmtBX


De asemenea, te rog să ajuți cei șase copii care au rămas. Dacă poți. Iată conturile la care se pot face donații:


IBAN: RO28INGB0000999903675931

Titular cont: Constantin Cosmin Parvu

Banca: INGB CENTRALA

Moneda: RON

Cod SWIFT/BIC: INGBROBU



IBAN: RO34INGB0000999916908951

Titular cont: Constantin Cosmin Parvu

Banca: INGB CENTRALA

Moneda: EUR

Cod SWIFT/BIC: INGBROBU