Ăsta e trenul cel bun?

„Frumusețea vieții constă în a ști să te oprești și să privești cerul.” – Albert Einstein

Ora 18:09. Citeam din nou biletul și aruncam privirea la drum. Blocaj total.
În față, o mașină oprise fix în mijlocul intersecției și încurca tot traficul.

M-am uitat la ceas: 17:58. Eram la limită. Băteam cu telefonul în genunchi — ca și cum asta ar fi făcut timpul să curgă mai încet.

Mai mergem doi metri și iar ne oprim. De data asta, un tramvai în stație.
„Eu cobor aici. Pierd trenul!”, i-am spus șoferului de Uber și am țâșnit din mașină, trăgând geanta după mine.

Am intrat în gară alergând și căutând cu privirea panoul cu plecările:
18:04 – linia 6. 18:09 – linia 5.
Perfect! Linia 5. Numai că era în capătul celălalt al gării.

„Aaaaaah! Cine m-a pus să-mi iau atâtea lucruri?”
Mi-am așezat geanta mai bine și am luat-o la fugă. Vedeam peronul 5.

Trec prin fața chioșcurilor, dau buzna printre alți călători. În sfârșit, ajung pe un peron mărginit de 2 linii. Pe cele două linii, două trenuri.
La cel din dreapta, controlorul încă nu urcase. S-a uitat la mine. S-a uitat la ceas. Parcă mă aștepta.

Am urcat dintr-un salt, cu inima bubuind.
Când m-am văzut în tren, am simțit că tocmai am avut cea mai mare realizare a săptămânii.
Abia apoi am privit în jur: „Of, Doamne… va fi o călătorie dificilă. De ce mai folosesc vagoanele astea?”

După mine a urcat și controlorul.
Ca să sparg gheața, am făcut o glumă:
„Mergem la Brașov, nu-i așa?”

Zâmbește larg, cu o mustață de bunic șugubăț:
„Poate altă dată. Azi mergem la Constanța.”

„La... unde?”
Caut biletul din nou, ca și cum l-aș fi văzut pentru prima oară.
Pe el scria clar: Brașov.

„Stați, eu trebuie să ajung la Brașov!”
„Atunci poate ar fi bine să luați trenul de la linia 5. Asta merge la Constanța.”

„Dar... nu e linia 5 aici?”
„Nu, e 6.”

Am sărit din tren și în trei pași am urcat în celălalt.
Controlorul de Constanța îmi zâmbea în colțul gurii — genul de zâmbet care spune: „Încă o poveste de spus colegilor.”

M-am uitat la ceas: 18:04. Al meu pleca la 18:09.
Încă 5 minute.
Și trenul ăsta arăta mult mai bine.

Asta este o poveste adevărată. Dar și o metaforă.

De câte ori nu alergăm ca bezmeticii să prindem un tren — orice tren — doar pentru a realiza, mai târziu, că nu e cel potrivit?

Poate îl prindem. Poate pleacă cu noi.
Dar într-o zi, ne trezim și ne întrebăm:
Ce caut eu aici?

Atunci ce facem?
Sărim? Tragem frâna de urgențâ? Coborâm? Ne resemnăm și mergem la destinația greșită, pierzând timp prețios?

Eu am făcut-o de multe ori. Am alergat după trenuri în care nu aveam ce căuta.
Și, sincer, uneori o mai fac și azi.

Mă trezesc prins în poveștile altora, în conflicte care nu-mi aparțin, locuit de frici false sau emoții care nici nu sunt ale mele.
Exact ca în povestea de mai sus — grăbit, zăpăcit, bombardat de informații, cu mintea obosită și inima confuză.

Dar am învățat ceva:
Când nu mai știi unde mergi, oprește-te puțin.
Lasă trenul să plece. Respiră.
Și întreabă-te:

Care este povestea mea?

Cine o scrie?

În ce direcție duce ea?

Cu cine vreau să călătoresc?

Tu știi răspunsurile. Le-ai știut mereu.
Doar ai nevoie să-ți amintești.

Îți mulțumesc că faci lumea asta mai frumoasă prin simplul fapt că nu te resemnezi.
Că ai grijă de tine și de povestea ta.

Te îmbrățișez cu mare drag,
Ștefan

P.S. 1
Zilele trecute am făcut un mic sondaj printre prieteni. Aproape toți au spus același lucru: mă simt ciprins de apatie.
Un sentiment de oboseală sufletească, de pierdere a sensului.

Știu gustul ăla. Și pentru că-l știu, am creat o serie de ateliere care ne ajută să ne regăsim sensul prin povești și psihologie practică.
Primul atelier are loc pe 22 noiembrie, la ora 11:00, în București, la Saint Roastery Specialty Coffee.

Suntem doar 25 de oameni — iar locurile se termină repede.
Dacă vrei să participi sau știi pe cineva care are nevoie de o schimbare de perspectivă, de un strop de curaj, te rog să-i trimiți acest link detalii și înscriere: https://subscribepage.io/SHIuDC

P.S. 2
Următorul newsletter îl scriu din Cluj. Pe 13 și 14 jucăm la Cinema Dacia („Micul Prinț – spectacol pentru oameni mari” și „Nastratin – The Smart Comedy”), apoi la Arad și Sibiu.
Dacă vrei să trimiți pe cineva drag la spectacolele noastre, programul complet este aici: teatrulrod.ro