Adevărata epidemie

Ralph Waldo Emerson

Zilele trecute, cineva mi-a spus: „Trăim într-o epidemie de răutate." Numai auzind aceste cuvinte, am început să respir mai greu, de parcă cerul s-a umplut de nori, iar o ceață rece a coborât pe pământ. Mi-a luat câteva secunde să procesez ceea ce am auzit și să opresc valul de emoții pe care acest mesaj le putea genera.

Știu că trăiesc într-o bulă. Multe persoane îmi spun că astăzi „e musai să fii realist ca să poți supraviețui". Oare? Realismul înseamnă să privim realitatea așa cum este ea? Dar cum este, de fapt? Bună sau rea? Se întâmplă mai multe lucruri bune (care ne fac să ne simțim bine) sau mai multe lucruri nefericite (care ne fac să ne simțim rău)? Cine stabilește unde este granița? Care este punctul zero de la care știm că suntem într-o situație pozitivă sau negativă?

Eu, nerealistul, cel cu capul în nori (și chiar sunt!), am petrecut doar o fracțiune de secundă cu picioarele pe pământ când am auzit despre această "epidemie de răutate." În acea fracțiune de secundă, am înțeles că persoana care a spus aceste cuvinte nici măcar nu crede în ceea ce a spus, ci trăiește o emoție negativă care a determinat-o să spună așa ceva. Emoția negativă avea mai multe nuanțe: frică, indignare, lipsă de siguranță, frustrare, poate puțină mânie... Altfel spus, nori negri se înghesuiau deasupra capului ei.

Trăim cu adevărat vremuri mai puțin fericite decât alte generații? Habar nu am și nici nu voi căuta vreodată să fac statistici. Știu doar că în fiecare zi, în fiecare clipă se întâmplă lucruri atât de normale și atât de frumoase încât le luăm drept gratuite, ca și cum ni se cuvin.

De exemplu, astăzi am petrecut 40 de minute în trafic - asta nu e ceva care să mă bucure. Dar! În aceste 40 de minute, am trecut pe lângă cel puțin 150 de mașini. Niciuna (!!!) nu s-a ciocnit cu ceva din trafic (stâlpi, pietoni, alte vehicole etc.). Niciunul dintre cei 150 de șoferi nu a sărit furios din mașină să se ia la ceartă cu alți șoferi. În 40 de minute, am fost martorul a cel puțin 150 de evenimente pozitive. Altfel spus, am trecut pe lângă cel puțin 150 de potențiale evenimente negative care nu s-au întâmplat pentru că acei oameni au fost responsabili, și-au văzut de treabă și și-au depănat gândurile în intimitatea propriei mașini.

Se întâmplă asta zilnic? Nu, desigur. Sunt și zile mai tensionate. Dar care sunt mai frecvente? Să fim serioși! Bineînțeles că acele zile sau suma acelor clipe în care lucrurile funcționează.

Ce ne lipsește? Acel timp în care să spunem: "Doamne, îți mulțumesc pentru clipa aceasta!"

Nu! Nu există nicio epidemie de răutate. Este o epidemie de emoții negative (frică, indignare, frustrare etc.) pentru că am lăsat inima noastră goală și acești balauri s-au cuibărit acolo. În acel gol ar fi trebuit să stea Recunoștința. Atât!

Te invit să faci acest exercițiu: petrece 3 minute în fiecare zi (dimineața sau seara) și găsește răspunsuri la întrebarea următoare: Pentru ce pot să fiu recunoscător acum? Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu în clipa asta?

Îți promit că te vei simți altfel. Și fiecare zi va fi o sărbătoare.

Te îmbrățișez cu drag! Și cu recunoștință! :)

PS: Știi pe cineva care s-a lăsat doborât de emoții negative? Trimite-i acest mesaj și fă-i ziua mai frumoasă!